17 aprilie 2011

N-aduce anul ce aduce ceasul - DEZNODAMANTUL

Si care-o fi ceasul ala, ca anul a trecut si n-a adus nimic!

Ei, cateodata e vorba de un an si doua luni pana vine ceasul. DAR VINE! N-as fi banuit vreodata ca o perioada atat de neagra poate avea un final atat de frumos. Promit sa nu uit niciodata cum a fost si cum s-a terminat, sa nu imi mai pierd niciodata credinta in Dumnezeu si increderea in mine.


INCEPUTUL SFARSITULUI - sau universul care s-a pus deodata in miscare

  1. Pe 7 martie m-a trezit mama din somn.
  2. Pe 8 martie am inceput cursul de MEDIATOR.
  3. Pe 18 martie am luat pauza din curs si am eliberat certificate digitale timp de 2 saptamani, spre bucuria buzunarului meu.
  4. Pe 10 aprilie am luat examenul.
  5. INCEPIND CU 11 APRILIE.....



26 martie 2011

Daca lumea s-a intors cu fundul in sus, logica impune sa ne dam la fund.

Zic asta pentru ca dupa luni de zile de respingeri pentru functii care necesitau studii superioare, am pus mana pe o colaborare de doua saptamani pentru o activitate care nu necesita nici 4 clase. Chiar si pentru atat am avut nevoie de o pila.

Asta ar fi imaginea de ansamblu si din aceasta perspectiva am spus ca trebuie sa te dai la fund ca sa supravietuiesti.

In realitate exista niste adevaruri legate de aceasta colaborare si ma intreb de ce pana acum nu am mai intalnit aceasta metoda si prin alte parti.

Daca nu acum, poate alta data

Cum spuneam, m-am multumit de la inceput doar cu faptul ca am fost bagata in seama de o agentie de PR din Germania, in conditiile in care nicio agentie romaneasca nu a catadicsit sa ma cheme la vreun interviu. Si cu atat am si ramas, procesul de selectie nu a continuat dupa interviul telefonic. Daca n-a fost acum, poate va fi alta data, sau poate se pregateste deja ceva bun mai pe langa casa, dar n-am sa ma dau de gol pana nu am sa fiu sigura :P.

In plus, m-am gandit ca un noroc de genul asta vine doar o data in viata si eu deja l-am trait in facultate. Ma bucur ca atunci am fost pe faza si am savurat momentul. Job-urile in strainatate picate din cer sau obtinute batind din palme nu trag spre mine, ca in alte mituri urbane. Ori e mai greu pentru meseria mea, ori e mai greu pentru capacitatile mele, ori nu stiu eu cum se procedeaza....in sfarsit. Important e ca "fiecare pai isi are umbra" si pentru asta ai nevoie de o lumina care sa bata de undeva, deci voi astepta in continuare sa se aprinda o lumina ca sa-mi vad si eu umbra...

19 martie 2011

CV-ul e bun in Germania. In Romania, NU!

In noianul de Job-uri disponibile din care nu mai stii ce sa alegi, am cautat mereu si un loc de munca in strainatate. Lumea considera ca "e simplu domne" sa pleci, totul e sa vrei. "De ce mai stai in Romania? Pleaca!". "Unde sa plec si ce sa fac?". "Nu stiu, vezi tu, da' nu mai sta in cacatu' asta de tara, pleaca!"

Presarate cu tot felul de povesti de succes despre oameni care au plecat de aici si au ajuns mari si tari "pe-afara", aceste sfaturi s-au tinut lant desi nimeni nu a putut sa spuna clar cum se procedeaza. Am trimis o groaza de CV-uri si ca sa vezi, dupa un an de zile, am primit in sfarsit un telefon de la o agentie din Berlin care presteaza servicii de comunicare de la A la Z.

De ce ei m-au invitat sa particip la interviu cand nicio agentie de "PR" de pe la noi nu a considerat relevanta experienta mea, nu stiu. Or fi mai prosti (!???).

In fine, m-am abtinut de la a-mi face prea mari sperante si m-am multumit doar cu o crestere a stimei de sine care disparuse complet in urma incapacitatii profilului meu de a satisface cerintele angajatorilor romani.

Am pregatit cu atentie interviul telefonic pentru postul de Project Manager pentru proiecte internationale de comunicare/PR. Proiecte cu buget imens, derulate in cele 27 tari membre UE si nu numai, deplasari din plin, relocare la Berlin, etc etc.

In acest moment moneda inca se invarte, ramane de vazut pe ce parte va cadea: voi fi chemata la Berlin pentru al doilea interviu?

Daca nu, macar stiu ca port vina de a nu fi avut o experienta internationala.
E cu totul altceva decat sa fii refuzat doar pentru ca asa isi gadila unii orgoliul.

26 februarie 2011

Da' GRATIS imi permiteti?

Bine, n-am intrebat eu, au pus ei anunt "angajare dupa o perioada de proba de 3 luni de zile 
- perioada de proba nu este platita".
Desteptii care au spus-o erau cei doi foarte "importanti" "antreprenori" de la Advanced Ideas, o "agentie de online"http://www.bestjobs.ro/locuri-de-munca-content-editor-internship-cu-posibilitate-de-angajare/167010/2

Acum stati stramb si judecati drept: e pacat sa nu faci chestia asta, nu?
Tre sa fii chiar un pic mai destept decat fraierii care ofera comision sau care spun ca te vor plati cand "o merge firma".

In plus, "noul cod al muncii" ne permite sa angajam pe trei luni. Si daca tot ne permite, hai sa nu mai angajam si sa nu mai platim. Zicem ca e internship. Si ca sa motivam totusi omul sa vina la program si sa se straduiasca sa demonstreze ca e bun, hai sa-i zicem ca vom discuta despre angajare dupa aceste trei luni.

17 februarie 2011

Ne-am trezit ca nu mai sunt bani - Hai sa ii facem! (Reloaded)

Sa zicem ca exagerez un pic...sa zicem ca PR-ul este un instrument dedicat atragerii de fonduri si ca in mod normal este o activitate in care as avea rezultate. Totusi...PR este raspunsul la intrebarea "Cum faci din rahat bici"?

Clubul Livone - Ilie Nastase este un club de tenis de interes public. Numele este cel care m-a facut sa am asteptari mari si sa imi fac iluzii.

Mi-a cam picat fata cand am vazut ce e acolo si nu mi-a picat de bine ce era. Din contra.
Doua terenuri de zgura cu diverse fiare aruncate pe ele, 2 terenuri in balon si doua cosmelii cu birouri. Plus o baraca de toata jena. Ca spatiu era mai mic decat o "curtea scolii".

Doi domni m-au luat prin invaluire ca sa ma abureasca cu obiectivele postului.
Vor sa dezvolte un departament de marketing care sa atraga fonduri. Vor racola mai multe persoane care sa lucreze pe baza de comision din fondurile pe care le aduna.
Ceea ce este foarte bine! (imi explicau ei).

"Clubul va avea un sediu nou si ne trebuie bani si pentru acela si pentru alte proiecte pe care vrem sa le derulam. Sponsorizarile pot fi de orice valoare. Si daca ne da cineva 500 de lei e bine! Doar ca va fi comisionul mic si este interesul colaboratorului sa atraga fonduri cat mai mari. Ilie Nastase a obtinut de la BRD 400.000 de EURO!!!! Bineinteles ca a avut comision din ei. Va dati seama cat castigati de la sponsorizari de 60.000 de euro, etc.?"

15 februarie 2011

Déjà vu

Poate am mai spus, poate nu, primul job a fost la Mega Gifts, denumirea populara Mega Stifts (adica obiecte promotionale de 2 lei).
Sincer nu credeam ca o sa-mi foloseasca prea mult oricand in viitor dar se pare ca m-am inselat. Am fost la interviu la o firma competitoare cu care colaboram pe vremea cand MG inca mai exista.

Ce mi-a placut cel mai mult la aceasta intalnire a fost ca a avut loc foarte aproape de casa :D. Mi-am facut socoteala ca fiind un domeniu in care am mai lucrat si fiind la 10 minute de mers pe jos o sa imi convina locul de munca indiferent de salariu.
Am avut emotii la un moment dat ca postul implica si activitate de vanzari, care pe mine ma sperie mai ales atunci cand trebuie sa vand ceva de care nu are nimeni nevoie sau se gaseste pe toate gardurile.

10 februarie 2011

Meridian - Business Group?

Am auzit de Meridian...taxi, dealer Dacia, leasing, ceva complex si cu multe aspecte.
A fost interesant ca m-au sunat cam la 10 minute dupa ce am aplicat si m-au invitat sa stam de vorba. Mi-am facut lectiile temeinic, miza fiind destul de mare - Director Marketing. Uh!

Am dat o tura pe internet sa vad ce si cum si n-am aflat decat ca nu stau deloc bine la capitolul asta. E bine, pot sa compensez! Am mai identificat eu niste "sensibilitati" si m-am inarmat cu rabdare ca sa strabat Bucurestiul pana in Berceni.

Nu cunosc deloc zona asa ca am ajuns pe langa Aparatorii Patriei, am cerut indicatii si am primit si sfaturi despre cum sa imi pazesc geanta in autobuz. Cand am urcat era evident de ce oamenii de pe strada mai au un pic si striga in gura mare "atentie la hoti!"

Se facuse deja intuneric cand am ajuns, complet ratacita, la marele sediu Meridian.

Documentarea mea a cuprins si informatii despre ei ca angajatori si aveam o banuiala ca ce aflasem nu era complet gresit. M-am gandit totusi ca n-o fi chiar asa de rau, ca poate cei care s-au plans lucrau in vanzari si o fi intr-adevar mai greu in astfel de "pozitii"... Eram curioasa daca e adevarata partea cu interviurile, descrisa pe scurt prin durata de 10 minute, timp de asteptare mare, zeci de teste si raspunsuri din an in Paste.

Interviul era programat pentru ora 18.00. In sala de asteptare se aflau deja sase persoane si dupa mine au mai venit doua. Una dintre persoane astepta deja de o ora. Eu am intrat dupa 45 de minute, plus 10 interviul...noroc, ce sa mai!

09 februarie 2011

Cum iti dai seama ca ai un sef incompetent

Cine-s eu sa evaluez capacitatile unui manager? N-as spune ca sunt chiar un nimeni care n-are nicio idee despre ce ar trebui sa fie sau sa faca un manager, deci imi dau voie sa imi dau macar cu parerea. Ca sa poti spune despre un manager ca este incompetent, trebuie mai intai sa stii ce l-ar face ... competent.

In acesc scop poti lua o biblioteca intreaga si ai putea citi in carti sute de definitii si de scheme. In realitate insa, poti sa cauti o viata intreaga si sa nu dai peste niciun om care sa respecte macar un paragraf din cartile cititie.

Sa le luam pe rand si sa spunem din capul locului ca eu vorbesc din experienta personala si imi exprim propria parere, deci eventualele citate din carti pot fi folosite impotriva mea.

Ce ar trebui sa faca un manager?
Parerea mea este ca un manager ar trebui in primul rand sa stie cu ce se mananca activitatea pe care o desfasoara departamentul pe care cu mandrie il conduce. Esti manager vanzari - ar trebui sa stii sa dai un telefon, sa stabilesti o intalnire, sa mergi prin ploaie la acea intalnire, sa fii respins de 100 de ori si sa faci vanzari mai mult de 50% din contactele stabilite. Apoi, cand vezi ca faci acest lucru cu succes, pe forte proprii si vezi ca intr-adevar te pricepi, poti sa devii manager, pentru a ii conduce pe altii spre culmile succesului si pentru a aduce un beneficiu firmei care te angajeaza. Daca faci altfel...respectiv ajungi direct manager, risti sa te scoli dimineata pe la 10, sa iti faci freza in baie timp de o ora, sa iesi de acolo ca din cutie dar obosit deja de atata efort, sa iti iei cafeaua pregatita de nevasta care sta si ea la salon toata ziua, sa te urci in jeepan-ul care iti confirma statutul de manager (desi azi si groparul de la sat are jeepan), si sa te duci sictirit la birou, unde sa le freci altora ridichea o zi intreaga ca sa iti speli tu frustrarile si sa iti demonstrezi ca esti manager.

Ce vreau sa spun? Este ca sunt doua tipuri de manageri: cei crescuti si cei facuti.
Liderii sunt cei inascuti, si ei sunt alta specie.
Managerii facuti sunt cei care au pornit de jos - asa cum se arata in filmele de demult. Cei care pleaca de la clasicul "purtam corespondenta prin firma". Acestia au de preferat o scoala terminata pe bune, cu examenele trecute prin invatare, cu diplome de la facultati reale. Domeniul de pe diploma nu trebuie sa se potriveasca neaparat cu domeniul de activitate atata vreme cat exista intelegere sau talent pentru domeniul de activitate. Apoi, luand activitatea de la prima caramida, trece prin toate stadiile, muta toate hartiile cativa ani, ridica fiecare piatra sa vada ce-i sub ea, apoi, cam pe la 30 de ani, cred ca poate spune ca stie despre ce este vorba si poate avea o privire de ansamblu. Stie deja si activitatea, stie si conjunctura, stie si piata, eventual a invatat sa se poarte si cu oamenii.

Altfel, mai exista si cei care termina in 3 ani orice facultate fara a se scula din pat si se doresc direct manageri. Banii vin in continuare din diverse parti si progenitura ajunge manager pe la 20 de ani la firma lui tata sau chiar la firma lui, daca tata a fost mai bazat.

Ce se intampla pe o piata (si intr-o lume) in care a doua categorie primeaza? Se intampla ca foarte multi sunt cei care ajung manageri pe bani. Bine, ei de fapt sunt prea multi pentru binele societatii dar sunt prea putini in raport cu cei care trebuie sa munceasca intr-adevar. Cei multi care trebuie sa munceasca la propriu, sunt cei cu varste cuprinse intre 18 si 65 de ani, care nu au sustinere financiara si care trebuie sa faca sluj pe langa cei cu bani ca sa fie si ei angajati, sa aiba un loc de munca.

Si uite asa se face ca un om cu scoala, cu experienta solida de munca si de viata, ajunge la mana unui putoi care s-a nascut direct manager de firma. Ce face acest manager? Deindata ce intra pe usa biroului sau dotat cu ultimele kitchuri electronice si luminescente, incepe sa insulte si sa jigneasca orice fiinta vie care ii iese in cale, netinand cont de varsta, de pregatire, de nimic.

Ba chiar daca e vorba de vreo femeie...nu ii va fi bine saraca nici daca-i tanara, nici daca-i mai coapta. De ce? Pentru ca bastanul are impresia ca totul i se cuvine si ca cei tzspe angajati care muncesc pentru el de fapt ar trebui sa munceasca gratis (oricum nu sunt departe de asta), ca ar trebui sa ii pupe mainile si urmele pentru minunata sansa pe care le-o ofera.

El se asteapta ca toti angajatii sa functioneze ca un ceas - la ora 09:00 sa intre pe usa, zambind eventual de fericire ca au venit in mediul placut de munca, apoi sa nu se scoale de la birou timp de 10-11 ore (poate 12 l-ar face mai fericit, dar mor astia ai dracu' daca stau 12 ore la serviciu).
Pauza de masa e trecuta in program, dar e cam jenant sa te scoli si sa te duci sa mananci. in unele firme esti privit ca ultimul om daca ai tupeul sa iti respecti aceasta nevoie. De ce? pentru ca odata ce lucrezi pentru bastan, e rusinos sa mai ai nevoi. e rusinos sa vrei sa faci pipi, sa mananci, sa vrei sa iti speli un pic ochii, sa vrei sa ajungi acasa, sa vrei sa mai ai o viata sociala, si mai ales, daca ai indraznit sa mai faci si un copil...deja ai intrat in sfera jegurilor care nu mai merita sa fie numite oameni. De aia multi spun direct ca feti, nu ca nasti.

In fine, deci parerea unui bastan cam asta ar fi: ca tre sa vii la 09:00, sa nu te misti, sa nu comentezi, sa taci si sa asculti orice ineptie pe care ti-o spune, sa ii pui in aplicare orice plan, oricat de aberant ar fi, sa ii realizezi orice dorinta, indiferent cat este de deplasata, sa razi la glumele lui oricat ar fi de penibile, si daca se poate...sa faci totul ACUM 5 MINUTE. Apoi, sa te duci sa ii multumesti pentru sansa pe care ti-o da, sa ii spui ca asa este, esti un dobitoc care nu e bun de nimic si meriti sa se uite urat la tine si sa te trateze cu dispret, pentru ca tu esti atat de neinsemnat si el e atat de mare!

Cele spuse mai sus reprezinta, daca nu v-ati dat seama, un exemplu al "stilului de management". In carti veti gasi si o definitie pentru acest concept, veti afla ca sunt mai multe stiluri consacrate... in realitate exista unul singur: stilul de management badaran (i-as mai spune si mitocan).

Capacitatile acestui manager sunt: stie sa te controleze tinandu-te sub papuc prin inhibare si frica. Iti da sarcini imposibil de realizat, numai ca sa se distreze el. Iti forteaza limitele si te face sa ajungi la balamuc la prporiu si la figurat si cu toate astea nu e niciodata multumit. Stie sa te faca sa urasti cele 11 ore petrecute la serviciu, sa iti dispretuiesti colegii de birou cu care nu ai voie sa te imprietenesti, sa iti distrugi viata personala si sociala, pana in momentul in care nu mai suporti si incepi sa iti doresti sa pleci.

Si uite asa, unul cate unul, oamenii pleaca din firma bastanului, pentru ca, contrar viziunii lui, nu este buricul pamantului si pana la urma poti trai si fara el. Angajatii pleaca, isi vad de viata, poate au norocul sa o continue fericiti, iar el ramane in continuare blocat in viziunea euforica de sine, se vede in continuare Dumnezeu pe pamant si nu apuca sa vada ca afacerea lui se duce de rapa pentru ca a tot schimbat oamenii si nu a avut continuitate dar...e prea absorbit de sine ca sa isi dea seama ca isi taie singur craca de sub picioare.

Si uite asa, incepe sa isi inteteasca comportamentul asupra noilor angajati, pe care ii scoate responsabili pentru esecul lui, isi ia oameni tot mai ieftini pentru ca nu isi permite oameni capabili, cu experienta.
Ia tot felul de incepatori care nu stiu sa porneasca un calculator, nu ii invata nimic pentru ca nu are bani si pentru ca aia nu merita sa fie scoliti pe banii lui. Ca deh - trebuiau sa stie din facultate si sa ii creasca afacerea, ca de-aia i-a angajat...si se mira de ce nu merge totusi...si ii bate tot mai tare si ei pleaca la randul lor de acolo fara sa fi invatat nimic...si uite asta e cercul prin care, de 20 de ani incoace s-au tot format managerii ratati si angajatii varza, care nu stiu nimic. Incompetenti, dezinteresati, uraciosi, invatati ca poti supravietui numai prin barfa, turnatorie si sex... si cum deja este un cerc, cu greu se va rupe o bucatica pentru a lasa o usita de scapare.

Si va dura mult prea mult pana lucururile se vor schimba.

04 februarie 2011

Kafka Frate'

Zau asa, absurdul se intrece pe el insusi, pas cu pas, de fiecare data tot mai mult.



Ca fapt divers trebuie sa mentionez din capul locului ca acum cativa ani am luat o tzeapa de 700 ron de la RDS, serviciul telefonie fixa. In general sunt "extaziata" de "profesionalismul" de care dau dovada fufele de la casierii, tehnicienii si toti ceilalti cu care am interactionat.


Acu ce sa-i faci, asa-s vremurile si ca sa treci puntea te faci frate si cu dracu'...asa ca am apelat la o verisoara care mi-a spus ca momentan nu recruteaza decat pentru call center.

Am avut nevoie de pile ca sa pot candida la post de bagat casca-n urechi!!!

Primul job a fost de grafician si dupa7 ani de munca ma trezesc ca ma duc la interviu pentru post de telefonista. What's wrong with this picture? E intoarsa cu fundu'n sus, atat. O sa revina ea la normal.

Prin urmare, o-nghit si pe-asta.

Conditiile generale erau: ture de 7 ore, 6 zile pe saptamana, inclusiv ture de noapte, pauza de 30 de minute luata toata o data sau in 2 reprize, fiecare minut contorizat pe ceas, concediile se iau cand vrem noi, contractul de munca se face pe o luna, apoi pe patru, apoi pe inca patru daca mai e cazul si abia pe urma nedeterminat. Evaluare stricta, din cate am inteles testele sunt multe si dese si practic nu ai cum sa nu fii dat afara.

02 februarie 2011

Las-o asa cum a picat

Nu e foarte interesanta experienta dar merita mentionata pentru a demonstra ca una e in anunt, alta-i in realitate. Sincer nu imi dau seama de unde a avut persoana respectiva CV-ul meu dar, ca intotdeauna, daca m-a chemat, m-am dus.

Un salon de "coifura" in Primaverii....oh Doamne!
M-am uitat pe net si am inteles ca la acea adresa s-ar afla un Spa de lux, desi cand m-am uitat mai atent, ceva nu se pupa. Asa si era, am ajuns la un oarecare salon, unde m-am intalnit cu o pustoaica de maxim 20 de ani. Se straduia saraca sa se exprime elevat dar nu reusea sub nicio forma. In fine, cautau o colaborare pe marketing, i-am spus cum vad eu o astfel de colaborare, ce se poate face, i-am zis un tarif oarecare, eccetera (vorba ei), a zis ca ii e foarte clar despre ce e vorba si gata.

Credeti c-a mai sunat?

21 ianuarie 2011

Asa angajeaza oamenii buni, de vineri pana luni!

Fiti atenti:

Am fost pe 21 ianuarie la interviu la Ordinul Arhitectilor, pentru postul de Consilier Comunicare.

Pentru cunoscatori, pe langa 4 nume rasunatoare care ocupau 4 functii pompoase, invitat de onoare al "comisiei" era Dl Bortun.
Sincer m-am bucurat sa il revad desi 15 minute din cele 20 pe care le aveam la dispozitie a cautat prin hartoage CV-ul meu.

Mi s-a parut mie ciudat ca mi-au pus doar urmatoarele intrebari: "De ce ati venit la noi, vreti un Job sau...de ce ati venit?", "Ce stiti despre noi?", "Ce parere aveti despre arhitecti", "Ce parteneriate ati incheia pentru promovarea OAR?", "Cum stam cu timpul - bine, multumim, va dorim mult succes in continuare".

Am plecat de acolo cam debusolata.... bai, ce chestie...de ce mi-or fi dorit succes? Chiar nu am nicio sansa? Si mai ales, de ce tipa care a intrat inaintea mea nu a mai iesit? Pentru ca era toiul noptii cand mi-a picat fisa, am zis ca poate a iesit pe alta usa din politete, ca sa nu se intalneasca doi candidati....a doua zi am recunoscut ca probabil trecuse in alta sala sa discute despre salariu si despre alte detalii.

Ma intrebam de ce nu mi-au spus cand sa astept raspuns si nici nu mi-au dat ocazia sa pun intrebari. M-am gandit ca sunt totusi arhitecti, nu HRi si n-or fi stiut. Si ce sa vezi? Luni am si primit mail ca au ales pe altcineva.

De vineri de la 15.20 pana luni dimineata cand am primit mail....care este probabilitatea ca ei sa fi stiut inainte de ora 15.00 cine va lua interviul?

17 ianuarie 2011

Pentru asta tineti-mi pumnii....ca daca nu iese, o sa zboare in toate directiile

Si joi a fost ceva aglomeratie...am reprogramat un interviu ca sa particip la altul si apoi l-am ratat complet pe cel reprogramat si din 2 s-au facut 1, ca samponul.

Sa speram ca a meritat. Din nou, un interviu obtinut cu zbateri si emotii....cea mai lunga intalnire din cate-mi aduc aminte. Pentru a aplica am scris un comunicat de presa. La interviu am completat o fisa cu tot felul de intrebari personale, impersonale, active, reflexive, etc. Am mai scris o compunere, am mai facut o strategie...

Apoi am vorbit 2 ore despre mine. Nu mi-a placut niciodata sa vorbesc despre mine sau sa ma aud vorbind. De ce tocmai mie mi se intampla sa TREBUIASCA sa vorbesc atata despre mine? Sa spun aceeasi poveste over and over again? Cedez cu placere locul celor care nu se mai satura sa se laude si sa se ridice in slavi. Eu am obosit. La finalul intalnirii tanti mi-a zis sa beau apa ca poate m-am deshidratat.

Noroc ca doamna HR a fost dragutza si discutia mi-a facut placere....am avut ocazia sa vorbesc asa cum am vorbit si cu alte ocazii si stiu sigur ca ce am spus este bine. In general vorbind....ramane de vazut daca si ea va considera la fel.

Am uitat sa mentionez ca firma se afla in reorganizare financiara :))))))))))))))) Dupa cum bine stiti, ultimul angajator a fost ras de pe fatza pamantului, penultimul dadea faliment....o fi bine sa ma bag intr-o firma despre care stiu de la inceput ca se apropie de sfarsit? :))))

CONCLUZIE:
"Stimata Domnisoara Robu,

Va multumim pentru aplicatia dvs. si pentru faptul ca ati raspuns cu interes invitatiei companiei noastre de participare la interviu.
Dupa o examinare riguroasa a tuturor informatiilor referitoare la dvs., ne pare rau sa va informam ca bunele dvs. calificari nu intalnesc in mod exact asteptarile noastre.

Dorim sa va comunicam pe aceasta cale ca firma noastra vede in dvs. un potential angajat si sa va asiguram ca CV-ul dvs. va fi pastrat in baza noastra de date, urmand sa fiti contactata imediat ce va exista un post corespunzator experientei si calificarilor dvs.

In acelasi timp, dorim sa va multumim inca o data pentru increderea acordata companiei noastre si sa va asiguram de toata consideratia noastra.

Va dorim mult succes in ceea ce va propuneti!"

Prost nu e ala care cere, prost e ala care da

Mai ales ala care da idei. S-a intamplat din nou, dar de data asta n-am mai dat.

Expopedia, probabil o firma care nu are mai mult de doi actionari care sunt si singurii angajati...

Se aflau in pana de idei de evenimente si propunerea a fost simpla: "Duceti-va acasa si faceti o propunere de eveniment cu lux de amanunte: tematica, mod de desfasurare, schita pentru standuri, firme participante, loc de desfasurare, etc. Faceti cu tot cu buget: aflati cat costa sala, etc... Si imi trimiteti propunerea pe mail si daca este buna va chemam sa faceti o prezentare si mai discutam despre proiect apoi dumneavoastra il implementati si va dam 10% din profit sau daca doriti sa munciti de la birou, 1000 ron salariu si 5% din profit."

Da, sigur! Cu ocazia asta mi-am dat sema ca NICIODATA nu am primit raspuns de la cei carora le-am dat mostre de strategii si idei si asa mai departe. NIMENI, NICIODATA, nu mi-a mai raspuns nici macar sa imi spuna ca am avut idei proate.

Si cand ma gandesc ca in dimineata acestui interviu m-am trezit plangand ca nu mai vreau sa ma duc la interviuri si aveam emotii, pentru ca din anunt reiesea ca este vorba despre un post permanent de project manager.

10 ianuarie 2011

Viveo - nu se potrivea, dar daca m-au chemat m-am dus....

Da, anuntul a fost cam pe neintelesul meu, dar ziceau ceva de marketing background, am zis ca am, au zis sa ma duc, m-am dus, am facut probleme de mate....

Sau mai bine zis nu am facut...se dovedeste pentru a X-a oara ca nu sunt capabila sa fac preobleme de matematica de clasa a V-a, VI-a, VII-a, etc, intr-un minut nici daca ma bati. Serios, nu am fost in stare sa le fac nici atunci, nici acum. 30 de intrebari in 30 de minute, care mai de care mai complicate, care te trec si prin regula de trei simpla, si prin fractii si prin mai stiu eu ce alte metode de calcul....

Trebuie sa recunosc ca nu sunt chiar asa bata. Problema a fost ca pentru un raspuns incorect anulau unul corect....nu stiu cat de corect este si cat de geniu trebuie sa fii.....dar, de vreme ce nu am trecut testul, nici nu mai conteaza :(

Din categoria "Noi vrem totul - tu n-ai basca"...

Mai pe seara, dupa o zi plina, am mai avut un interviu. Singurul care ma interesa, care se potrivea, pe care il vroiam....deci am scos armele.

Era vorba despre Casa Latina, restaurant, crama, etc....post de Director Marketing si PR. Acum o sa spuneti ca tintesc prea sus. Asa o fi, dar daca tot nu am nimic de pierdut, de ce n-as incerca? Indiferent care va fi rezultatul, eu ma bucur ca m-au chemat din 500 de persoane si ca am trecut chiar de primul interviu. Pentru mine asta inseamna o confirmare....o incurajare sa mai incerc pentru astfel de posturi.

Interviul a fost complicat, am spus din nou povestea de care m-am saturat, de data asta am presarat-o cu cateva adevaruri mai neplacute ca sa fie mai reala.

Cel mai greu a fost sa o combat pe tanti care era foarte interesata sa afle ce nu a mers la un fost angajator de-al meu, concurenta de-a ei. Serios...ma tragea pe mine la raspundere pentru deciziile pe care le luasera actionarii respectivi: "Cum e posibil sa nu mearga?", "Dar ca sa supravietuiesti ai nevoie de evenimente, cum nu aveau evenimente?", "Dar ce s-a intamplat, cum e posibil", etc.

Pana mea, daca tu te miri atata eu ce sa mai zic, ca am ramas fara un job pe care-l adoram pentru ca aia aveau alte interese? Acum trebuie sa dau eu explicatii pe care nu le crede nimeni pentru ca acolo erau sase actionari care se bateau pe fiecare leu? Daca tot te freaca grija, suna si intreaba ce a fost in capul lor, nu ma lua pe mine la 13 metri de parca din vina mea nu aceau clienti. Aveau oameni de vanzari, aveau manageri, eu eram PR, si atat....

In fine, ca sa ies din clenciul asta i-am spus de trei ori ce as fi facut eu daca mi s-ar fi permis, am enumerat punctele slabe pe care le-as fi imbunatit, ca sa vada femeia ca ma duce capul si poate asa intelege ca nu din cauza mea a intrat in faliment o firma....

Dupa ce m-a mai intors pe toate partile, m-a intrebat si de "sapca". Ultima ei dilema a fost legata de machiaj....de ce nu sunt machiata mai....nu stiu cum vroia. A trebuit sa ii dovedesc ca sunt machiata, ca stiu ce fel de machiaj mi se potriveste si ca stiu ce fel de culori trebuie sa aiba tinuta de interviu.

Ma intrebam apoi ce alte probleme similare or fi avut si ceilalti cu care am stat de vorba. Te pomenesti ca unuia nu i-o fi placut ca am ochii negri, altuia ca nu-s blonda, altuia ca n-am strungareata....

Se pare ca am trecut cu bine totusi peste acest interviu intrucat am fost chemata si la al doilea. Cu Dl Partener al doamnei, cu care chiar ca am stat de vorba numai 5 minute....I-am explicat si lui ca ultimele doua joburi nu s-au incheiat din vina mea (m-am saturat pana peste cap sa explic chestia asta...). Mi-a mai pus el 2-3 intrebari si gata. Mi-a lasat impresia ca este nemultumit ca nu am relatii in presa - prieteni pe care sa-i chem la baute si apoi sa scrie frumos si gratis despre Casa Latina....

Pentru 2000 de lei nenea vroia sa  fac si promovare, sa particip si la evenimente sambata, duminica, nu conteaza, sa-i mai fac si intrarea in mass-media! Eu as fi fost de acord, dar....

Cumpana apelor

Dis de dimineatza am interviu la Cumpana.... unul dintre furnizorii de apa imbuteliata .....

Mai mult am facut pe drum decat am participat la interviu....nu cred ca am stat mai mult de 5 minute: ce ai facut pana acum, de ce vrei sa lucrezi la noi, mai ai intrebari, pa.

Ce o fi inteles tanti respectiva, nu stiu.
Acum nu vreau sa fiu carcotasa si sa ma plang ba ca ma intreaba prea multe ba ca ma intreaba prea putine, dar parca au fost prea putine interviurile care mi s-au parut normale....

In fine, pe 17 ianuarie au revenit si cu telefonul necastigator asa ca nu mai citim prea multe si dam Next...

Tot inainte ca soldatul sovietic!

Bine macar ca nu e tot pe loc ca anul trecut.....

Da, ce sa zic, am fost prinsa cu interviurile si am uitat sa comemorez un an de stat acasa si cautat job. Momente de reculegere pastrez zilnic fara folos, dar de comemorat n-am apucat ca eram la interviuri. Ceea ce anul trecut pe vremea asta erau utopii science-fiction vorba bancului....

De miscat se misca piata, sa vedem daca o sa se si concretizeze.

Sa le luam pe rand..... Luni, 10 ianuarie 2011 = trei interviuri !

01 ianuarie 2011

Sa incepem cu dreptul 2011

00.00
Am sarit in sus si i-am zis la revedere, am luat ce a fost bun si restul am dat uitarii.
Am ras si am plans si am ras din nou, de bucurie ca incepe Anul Nou.