17 aprilie 2011

N-aduce anul ce aduce ceasul - DEZNODAMANTUL

Si care-o fi ceasul ala, ca anul a trecut si n-a adus nimic!

Ei, cateodata e vorba de un an si doua luni pana vine ceasul. DAR VINE! N-as fi banuit vreodata ca o perioada atat de neagra poate avea un final atat de frumos. Promit sa nu uit niciodata cum a fost si cum s-a terminat, sa nu imi mai pierd niciodata credinta in Dumnezeu si increderea in mine.


INCEPUTUL SFARSITULUI - sau universul care s-a pus deodata in miscare

  1. Pe 7 martie m-a trezit mama din somn.
  2. Pe 8 martie am inceput cursul de MEDIATOR.
  3. Pe 18 martie am luat pauza din curs si am eliberat certificate digitale timp de 2 saptamani, spre bucuria buzunarului meu.
  4. Pe 10 aprilie am luat examenul.
  5. INCEPIND CU 11 APRILIE.....





Da, am luat-o pe mama in primire dis de dimineata pentru ca a avut curajul sa imi propuna sa ma duc la un curs. Eu, satula de atatea incercari, sugestii, propuneri goale samd, m-am racorit putin asuprea ei desi n-avea alta intentie decat sa ma ajute. Noroc ca mi-am revenit repede in fire si dupa vreo 5 minute mi-am dat seama ca ideea ei este superba si am acceptat.
Pe scurt, cu prezenta de spirit si cu o determinare de fier, mama m-a scos din cacat pentru ca asa este modul ei de actiune: intuitie animalica atunci cand e vorba de copilul ei.

Si uite asa m-am ales cu o noua profesie (liberala), cu o afacere practic a mea.

  • MEDIATORUL este persoana care ajuta partile aflate in conflict sa isi gaseasca propriile solutii. 
  • Este mai rentabil din punct de vedere timp si bani sa apelezi la mediator decat la instanta judecatoreasca.
  • Ambele parti castiga (spre deosebire de procesul judiciar) pentru ca au ocazia sa discute fata in fata si sa isi rezolve pe cale amiabila disputele, pot chiar sa pastreze relatia in conditii bune.
Problema este complexa si are multe aspecte. Revin asupra ei alta data pentru ca merita foarte multa atentie si deocamdata vestea si mai buna este alta.

Cursul mi-a readus pofta de viata, m-a reprogramat psihologic si odata ridicat valul de pe ochi, lucrurile s-au potrivit cu precizie de ceas (la propriu).

Cursul avea prevazuta o perioada de pauza de doua saptamani in care am eliberat certificate digitale, am reintrat in contact cu programul de lucru, trezitul de dimineata si cu socializarea in colectiv.

Am revenit la curs pentru ultima saptamana, am fost la doua interviuri, duminica am avut examen si de luni am inceput SERVICIUL!

De data asta chiar pot spune ca AM GASIT JOB.

SPECIALIST MARKETING la Perfect Tour - noua mea functie :)

Au fost atatea interviuri absurde, aproape ireal de stupide, incat nu m-as fi asteptat ca angajarea sa se faca atat  de usor.

M-a sunat marti sa ne intalnim miercuri. 

M-a intrebat din start daca tot ce scrie in CV este adevarat si ce stiu sa fac din tot ce scrie acolo. 
" Doamna, serios ca e asa cum scrie. Am facut asta, asta, asta (in doua propozitii am rezumat 6 ani, fara detalii)".
"Vad ca ai mai lucrat in turism, de ce ai plecat de la CMB?"
"Din motive subiective".
"Din motive obiective? Adica salariu, sau ce?"
"Subiective"
"A! Si de la urmatoarele de ce ai plecat?"
De-aia, de ailalta....

"Bun. trimite-mi pe mail un model de strategie, ceva desenat in Corel - ce ai tu pe-acasa si fa-mi doua comunicate de presa. Cand mi le trimiti pe mail?"
"Maine seara ca acum sunt la un curs de mediator."
"Oaaau! Bravo! Foarte bine! Cum e, ce faci, ce inseamna de fapt, etc."

Am apreciat foarte mult ca nu a cerut mostra de idei pentru firma ei ci materiale avute pe-acasa. Am trimis pe mail miercuri, joi am sunat sa vad daca a primit, vineri am mers din nou sa stam de vorba.

"Daca si tu vei considera ca este bine pentru tine sa lucrezi cu noi, conditiile sunt urmatoarele".

Nu pot sa va spun ce am simtit. Practic nu facusem niciun efort in timpul interviului. A fost totul atat de natural, de simplu, de cinstit, am putut sa ii spun deschis ca am lucrat la stat si a fost o concediere colectiva, nu mi-a pus intrebari stupide, pur si simplu m-a citit si m-a ales ea pe mine.

Normal ca am fost de acord cu conditiile fara sa comentez, printre altele si pentru ca sunt foarte apropiate de ideal si doi pentru ca oricum sunt mai bune decat tot ce am vazut pana acum.

"De cand poti sa vii?"
"Sa vedeti, trebuie sa mai alerg dupa niste hartii pentru biroul de mediator, etc....eu zic sa vin peste o saptamana."
"Daca vii saptamana asta de la 12, nu poti sa vii de luni?"
"Ba da. Inseamna ca mi-am gasit job?"
"Eu trag de tine sa incepi de luni si tu intrebi daca ti-ai gasit job? Da, ti-ai gasit Job. Hai sa te prezint"

Cunoasteti sentimentul pe care il ai cand te trezesti dintr-un cosmar in care iti moare copilul, sotul sau parintii?

Sentimentul de disperare din timpul somnului, cand esti pus in fata faptului implinit si nu poti face absolut nimic; stai blocat si incerci sa intelegi ca acea persoana pur si simplu nu mai este; nu poti sa te misti, nu poti sa gandesti. Ai in suflet o greutate care se ridica in gat si nu poti sa respiri. E atat de greu incat ti-e imposibil sa accepti si incepi sa cauti o scapare. 

Mintea functioneaza si gaseste imediat un punct de legatura cu realitatea si iti dai seama repede ca daca te trezesti, trece. Cand te trezesti esti atat de recunoascator, de usurat, de fericit incat iti vine sa suni la 3 dimineata si sa spui "cat de mult te iubesc si cat de mult ma bucur ca te am, ca esti aici, cat imi e de dor de tine, vreau sa vin ACUM sa te iau in brate".

In cazul meu nu a fost un vis din care sa ma fi putut trezi si astfel sa dispara. Am simtit neputinta, blocajul si greutatea in fiecare zi, fara puterea de a face ceva mai mult decat TOT ce pot face. 

Am un noroc imens ca alaturi de mine am avut atatia prieteni care au dat un telefon de incurajare, au tras de mine sa ies din casa si au intins o mana, au trimis un CV, au scris o recomandare. Suportul  moral era cel mai important si din fericire am avut parte de el din plin. As putea sa multumesc? Da, dar n-ar fi suficient :).

As putea spune ca "Lungul drum al interviurilor catre JOB-ul ideal" se opreste aici. De fapt este doar un popas, pentru ca Job-ul este bun, inca nu ideal si contractul este pe trei luni. Am primit asigurari ca este doar o formalitate, nu am de ce sa imi fac probleme asa ca imi dau voie sa ma bucur.

3 comentarii:

  1. felicitari! Asa ma bucur pentru tine! Sa fie intr-un ceas bun!

    RăspundețiȘtergere
  2. Wow! Frumoasa poveste, frumos scris! Felicitari!Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  3. imi place tenacitatea ta!!!! felicitari!!! Fii tare si ai grija... si la oameni!!!

    RăspundețiȘtergere