09 februarie 2011

Cum iti dai seama ca ai un sef incompetent

Cine-s eu sa evaluez capacitatile unui manager? N-as spune ca sunt chiar un nimeni care n-are nicio idee despre ce ar trebui sa fie sau sa faca un manager, deci imi dau voie sa imi dau macar cu parerea. Ca sa poti spune despre un manager ca este incompetent, trebuie mai intai sa stii ce l-ar face ... competent.

In acesc scop poti lua o biblioteca intreaga si ai putea citi in carti sute de definitii si de scheme. In realitate insa, poti sa cauti o viata intreaga si sa nu dai peste niciun om care sa respecte macar un paragraf din cartile cititie.

Sa le luam pe rand si sa spunem din capul locului ca eu vorbesc din experienta personala si imi exprim propria parere, deci eventualele citate din carti pot fi folosite impotriva mea.

Ce ar trebui sa faca un manager?
Parerea mea este ca un manager ar trebui in primul rand sa stie cu ce se mananca activitatea pe care o desfasoara departamentul pe care cu mandrie il conduce. Esti manager vanzari - ar trebui sa stii sa dai un telefon, sa stabilesti o intalnire, sa mergi prin ploaie la acea intalnire, sa fii respins de 100 de ori si sa faci vanzari mai mult de 50% din contactele stabilite. Apoi, cand vezi ca faci acest lucru cu succes, pe forte proprii si vezi ca intr-adevar te pricepi, poti sa devii manager, pentru a ii conduce pe altii spre culmile succesului si pentru a aduce un beneficiu firmei care te angajeaza. Daca faci altfel...respectiv ajungi direct manager, risti sa te scoli dimineata pe la 10, sa iti faci freza in baie timp de o ora, sa iesi de acolo ca din cutie dar obosit deja de atata efort, sa iti iei cafeaua pregatita de nevasta care sta si ea la salon toata ziua, sa te urci in jeepan-ul care iti confirma statutul de manager (desi azi si groparul de la sat are jeepan), si sa te duci sictirit la birou, unde sa le freci altora ridichea o zi intreaga ca sa iti speli tu frustrarile si sa iti demonstrezi ca esti manager.

Ce vreau sa spun? Este ca sunt doua tipuri de manageri: cei crescuti si cei facuti.
Liderii sunt cei inascuti, si ei sunt alta specie.
Managerii facuti sunt cei care au pornit de jos - asa cum se arata in filmele de demult. Cei care pleaca de la clasicul "purtam corespondenta prin firma". Acestia au de preferat o scoala terminata pe bune, cu examenele trecute prin invatare, cu diplome de la facultati reale. Domeniul de pe diploma nu trebuie sa se potriveasca neaparat cu domeniul de activitate atata vreme cat exista intelegere sau talent pentru domeniul de activitate. Apoi, luand activitatea de la prima caramida, trece prin toate stadiile, muta toate hartiile cativa ani, ridica fiecare piatra sa vada ce-i sub ea, apoi, cam pe la 30 de ani, cred ca poate spune ca stie despre ce este vorba si poate avea o privire de ansamblu. Stie deja si activitatea, stie si conjunctura, stie si piata, eventual a invatat sa se poarte si cu oamenii.

Altfel, mai exista si cei care termina in 3 ani orice facultate fara a se scula din pat si se doresc direct manageri. Banii vin in continuare din diverse parti si progenitura ajunge manager pe la 20 de ani la firma lui tata sau chiar la firma lui, daca tata a fost mai bazat.

Ce se intampla pe o piata (si intr-o lume) in care a doua categorie primeaza? Se intampla ca foarte multi sunt cei care ajung manageri pe bani. Bine, ei de fapt sunt prea multi pentru binele societatii dar sunt prea putini in raport cu cei care trebuie sa munceasca intr-adevar. Cei multi care trebuie sa munceasca la propriu, sunt cei cu varste cuprinse intre 18 si 65 de ani, care nu au sustinere financiara si care trebuie sa faca sluj pe langa cei cu bani ca sa fie si ei angajati, sa aiba un loc de munca.

Si uite asa se face ca un om cu scoala, cu experienta solida de munca si de viata, ajunge la mana unui putoi care s-a nascut direct manager de firma. Ce face acest manager? Deindata ce intra pe usa biroului sau dotat cu ultimele kitchuri electronice si luminescente, incepe sa insulte si sa jigneasca orice fiinta vie care ii iese in cale, netinand cont de varsta, de pregatire, de nimic.

Ba chiar daca e vorba de vreo femeie...nu ii va fi bine saraca nici daca-i tanara, nici daca-i mai coapta. De ce? Pentru ca bastanul are impresia ca totul i se cuvine si ca cei tzspe angajati care muncesc pentru el de fapt ar trebui sa munceasca gratis (oricum nu sunt departe de asta), ca ar trebui sa ii pupe mainile si urmele pentru minunata sansa pe care le-o ofera.

El se asteapta ca toti angajatii sa functioneze ca un ceas - la ora 09:00 sa intre pe usa, zambind eventual de fericire ca au venit in mediul placut de munca, apoi sa nu se scoale de la birou timp de 10-11 ore (poate 12 l-ar face mai fericit, dar mor astia ai dracu' daca stau 12 ore la serviciu).
Pauza de masa e trecuta in program, dar e cam jenant sa te scoli si sa te duci sa mananci. in unele firme esti privit ca ultimul om daca ai tupeul sa iti respecti aceasta nevoie. De ce? pentru ca odata ce lucrezi pentru bastan, e rusinos sa mai ai nevoi. e rusinos sa vrei sa faci pipi, sa mananci, sa vrei sa iti speli un pic ochii, sa vrei sa ajungi acasa, sa vrei sa mai ai o viata sociala, si mai ales, daca ai indraznit sa mai faci si un copil...deja ai intrat in sfera jegurilor care nu mai merita sa fie numite oameni. De aia multi spun direct ca feti, nu ca nasti.

In fine, deci parerea unui bastan cam asta ar fi: ca tre sa vii la 09:00, sa nu te misti, sa nu comentezi, sa taci si sa asculti orice ineptie pe care ti-o spune, sa ii pui in aplicare orice plan, oricat de aberant ar fi, sa ii realizezi orice dorinta, indiferent cat este de deplasata, sa razi la glumele lui oricat ar fi de penibile, si daca se poate...sa faci totul ACUM 5 MINUTE. Apoi, sa te duci sa ii multumesti pentru sansa pe care ti-o da, sa ii spui ca asa este, esti un dobitoc care nu e bun de nimic si meriti sa se uite urat la tine si sa te trateze cu dispret, pentru ca tu esti atat de neinsemnat si el e atat de mare!

Cele spuse mai sus reprezinta, daca nu v-ati dat seama, un exemplu al "stilului de management". In carti veti gasi si o definitie pentru acest concept, veti afla ca sunt mai multe stiluri consacrate... in realitate exista unul singur: stilul de management badaran (i-as mai spune si mitocan).

Capacitatile acestui manager sunt: stie sa te controleze tinandu-te sub papuc prin inhibare si frica. Iti da sarcini imposibil de realizat, numai ca sa se distreze el. Iti forteaza limitele si te face sa ajungi la balamuc la prporiu si la figurat si cu toate astea nu e niciodata multumit. Stie sa te faca sa urasti cele 11 ore petrecute la serviciu, sa iti dispretuiesti colegii de birou cu care nu ai voie sa te imprietenesti, sa iti distrugi viata personala si sociala, pana in momentul in care nu mai suporti si incepi sa iti doresti sa pleci.

Si uite asa, unul cate unul, oamenii pleaca din firma bastanului, pentru ca, contrar viziunii lui, nu este buricul pamantului si pana la urma poti trai si fara el. Angajatii pleaca, isi vad de viata, poate au norocul sa o continue fericiti, iar el ramane in continuare blocat in viziunea euforica de sine, se vede in continuare Dumnezeu pe pamant si nu apuca sa vada ca afacerea lui se duce de rapa pentru ca a tot schimbat oamenii si nu a avut continuitate dar...e prea absorbit de sine ca sa isi dea seama ca isi taie singur craca de sub picioare.

Si uite asa, incepe sa isi inteteasca comportamentul asupra noilor angajati, pe care ii scoate responsabili pentru esecul lui, isi ia oameni tot mai ieftini pentru ca nu isi permite oameni capabili, cu experienta.
Ia tot felul de incepatori care nu stiu sa porneasca un calculator, nu ii invata nimic pentru ca nu are bani si pentru ca aia nu merita sa fie scoliti pe banii lui. Ca deh - trebuiau sa stie din facultate si sa ii creasca afacerea, ca de-aia i-a angajat...si se mira de ce nu merge totusi...si ii bate tot mai tare si ei pleaca la randul lor de acolo fara sa fi invatat nimic...si uite asta e cercul prin care, de 20 de ani incoace s-au tot format managerii ratati si angajatii varza, care nu stiu nimic. Incompetenti, dezinteresati, uraciosi, invatati ca poti supravietui numai prin barfa, turnatorie si sex... si cum deja este un cerc, cu greu se va rupe o bucatica pentru a lasa o usita de scapare.

Si va dura mult prea mult pana lucururile se vor schimba.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu