Am incercat sa ma apropii de aceasta institutie in timpul studentiei. Cumva nu imi placea prea mult atmosfera de acolo, de cate ori am incercat sa merg. Prea serioasa, prea monotona, prea apasatoare.
Cand insa am inceput sa vad job-uri pe la ei, am mai aplicat de cateva ori de-a lungul anilor de cautari, dar nu am avut onoarea de a ne cunoaste.
Spre bucuria mea, de data asta am fost chemata la interviu, pentru postul de Marketing Manager.
Am simtit din start ca este o tinta cam inalta. Am eu incredere in mine, dar aveam nevoie si de o gramada de noroc pentru aceasta situatie.
M-am dus inarmata cu toate trucurile pe care le stiu. Am facut inclusiv exercitii de respiratie, ca sa scap de emotii!
Interviul a fost OK, nu am nimic de comentat. 3 persoane stateau in fata mea: actualul Marketing Manager si 2 Product Manageri cu care urma sa lucrez. Dintre acestia, un singur domn era englez. Interviul a decurs bineinteles in engleza, pe care am sesizat ca am incurcat-o de 2 ori, din cauza emotiilor.
Fiecare dintre ei mi-a pus mai multe intrebari. Aveau toti cateva pagini pe care isi notau aproape dupa dictare raspunsurile mele. Am acoperit astfel multe situatii mai mult sau mai putin ipotetice: cum ma descurc cu persoanele dificile, cum procedez intr-o situatie cand altii au agende ascunse, cand altii au pareri diferite de ale mele... Intrebari scpecifice despre actiunile de marketing, setari, strategie...
Singura intrebare aberanta a fost: "Care este obiectivul unui Marketing Manager?"
Am fost atat de surprinsa incat am crezut ca nu inteleg eu bine. "Obiectivul generic al unui Marketing Manager este acela de a creste awareness-ul business-ului si de a ajuta la cresterea vanzarilor. Doreati sa intrebati care ar fi obiectivul pe care l-as seta specific pentru dumneavoastra?"
"Nu. Care este obiectivul unui Marketing Manager?"
Ah, OK. Nu-i bai. Mai intreaba omul... poate cineva la un moment dat a stat si a facut sotronul pe asfalt si a sustinut la vreun proces ca si-a indeplinit obiectivul.
Am repetat raspunsul. A repetat intrebarea.
Domne, nu ne intelegem. Noroc ca doamna Manager a inteles un pic situatia si i-a schimbat firul, aducand-o mai aproape de realitate.
"Da, in prima faza ma concentrez sa indeplinesc obiectivele pe care voi deja le aveti stabilite (in cazul in care le aveti), apoi, dupa cateva luni in care cunosc mai bine organizatia, voi putea sa va propun unele noi".
All in all, eu am plecat multumita de acolo. Numarand cateva momente in care n-am fost sigura pe mine si nu am stiut cati utilizatori de Facebook sunt in Romania (?!), am zis totusi ca au fost multe momente in care au avut reactii apreciative.
Din pacate, asa cum ma asteptam, raspunsul a fost negativ.
13 octombrie 2016
04 octombrie 2016
As vrea sa ma reprofilez, dar nu excelez in Excel.
Printr-o cunostinta am ajuns la interviu la un cuplu foarte simpatic, serios si elegant, care detine o firma de transport agregate pentru autostrazi, plus se dezvolta acum pe piata transporturilor de marfuri.
E o diferenta enorma cand te duci prin recomandare. Multi stiu, doar asa se duc. Norocul lor! :)
Mult mai relaxat, mult mai OK, experienta mea era pe marketing, ei ar fi bagat si aceasta bucatica in postul care acoperea de asemenea job de raportare si de logistica. Am scapat porumbelul si am spus ca de obicei acestea sunt 3 meserii diferite, pe care le fac 3 oameni diferiti. Insa, cum sunt foarte intelegatoare de fel si ei erau foarte deschisi in a-si oferi suportul pentru ca o persoana sa poata face cat 3... am zis ca as incerca.
Sincer, mai mult ma ingrozea faptul ca aveau sediul in Pipera. De cand cu lucrarile de la metroul din DT, numai daca lucrez in curtea scolii din capatul strazii pot sa ajung in 20 de minute. In Pipera sar de o ora jumatate.
Deja imi faceam probleme cum as face sa ii refuz, dupa ce tocmai ii refuzasem si pe cei de la Next Door. Greu e cu despartirea de un job misto dupa 5 ani. Eu cel putin eram foarte debusolata in zilele respective.
Anyway, au avut ei placerea de a ma refuza, pe motiv ca au gasit pe cineva caruia ii este mai usor sa lucreze cu Excel-ul si este pasionat de cifre. Adevarul e ca ... am rasuflat usurata! :D
E o diferenta enorma cand te duci prin recomandare. Multi stiu, doar asa se duc. Norocul lor! :)
Mult mai relaxat, mult mai OK, experienta mea era pe marketing, ei ar fi bagat si aceasta bucatica in postul care acoperea de asemenea job de raportare si de logistica. Am scapat porumbelul si am spus ca de obicei acestea sunt 3 meserii diferite, pe care le fac 3 oameni diferiti. Insa, cum sunt foarte intelegatoare de fel si ei erau foarte deschisi in a-si oferi suportul pentru ca o persoana sa poata face cat 3... am zis ca as incerca.
Sincer, mai mult ma ingrozea faptul ca aveau sediul in Pipera. De cand cu lucrarile de la metroul din DT, numai daca lucrez in curtea scolii din capatul strazii pot sa ajung in 20 de minute. In Pipera sar de o ora jumatate.
Deja imi faceam probleme cum as face sa ii refuz, dupa ce tocmai ii refuzasem si pe cei de la Next Door. Greu e cu despartirea de un job misto dupa 5 ani. Eu cel putin eram foarte debusolata in zilele respective.
Anyway, au avut ei placerea de a ma refuza, pe motiv ca au gasit pe cineva caruia ii este mai usor sa lucreze cu Excel-ul si este pasionat de cifre. Adevarul e ca ... am rasuflat usurata! :D
To Door or to Next Door?
From door to door sau pe romaneste, din usa-n usa, am ajuns si la Next Door. O oaresce companie OK, cu sediul in Piata Natiunile Unite. Cautau un Marketing Manager si ne-am placut din prima.
Mie cel putin, mi-au placut cei doi parteneri cu care am discutat. Am inteles ca deruleaza actiunile de promovare pentru mai multe proiecte rezidentiale, ca se implica si in proiecte de constructii...
Am discutat frumos despre ce asteptari avem unii de la altii si m-a mancat pe mine in fund sa le zic ca as fi dispusa sa imi fac un PFA si sa lucrez part-time, eventual de acasa.
Ce sa fac... am avut si eu o scapare. Ma bantuie de multa vreme ideea asta a freelancing-ului, a pseudo-entreprenoriatului. Nu am apucat sa explorez ideile pe care le am si mi s-a parut ca ar fi un moment bun sa incerc. Surprise-surprise, tipii au fost de acord.
Dupa ce mi-au zis suma de inceput si pe cea pentru full time, a ramas ca vorbim peste cateva zile, in care urma sa ma interesez eu despre ce forma de organizare aleg, etc.
Am luat la telefon contabili, avocati, detinatori de firme si de PFA-uri, in incercarea de a obtine informatii care sa ma ajute sa iau o decizie. Cu cat sunam mai multi, cu atat intram mai adanc in ceata.
Parca nimeni nu stia sa imi spuna cap-coada totul despre fiecare tip de societate, ca sa pot sa imi dau seama care mi se potriveste. Unii ziceau ca SRL-d, ca nu platesti taxe. Intram repede pe net, ma uitam... da, nu platesti acum, dar tot banii aia ii dai peste 4 ani, cand pierzi statutul de debutant si treci la cel de SRL. Plus, anual trebuie sa reinvestesti 50% din profit. Banii nu ii scoti cum vrei tu, ca trebuie sa ai facturi.
PFA. Pana la urma, in pofida tuturor, pare a fi cea mai buna varianta cand vrei sa ai doar 2-3 clienti carora sa le oferi consultanta sau sa le postezi pe Facebook. Da' de unde... cel putin la oferta pe care o aveam eu, din suma pe care o plateau ei pe factura, imi ramaneau mie 1500 de lei. Somajul meu este de aproape 700. Pentru alti 800 de lei merita oare sa ma aventurez pe un teren pe care nu il cunosc si care e plin de capcane?
Cum urma sa ma descurc cu contabilitatea, astfel incat sa nu iau vreo teapa? La SRL-d trebuia sa platesc contabil, la PFA ma descurcam singura. Tot trecand pe la ANAF pentru adeverinta de venit necesara dosarului de somaj, am aflat ca inca mai am de platit 12 lei din veniturile de 200 de lei realizate din biroul de mediere pe care l-am inchis acum 3 ani!
M-am dezumflat complet, ba chiar m-am si speriat destul de tare! Recunosc ca nici acum nu m-as razgandi. Desi ne-am mai vazut o data, am mancat o pizza si am baut o limonada... le-am refuzat oferta. Cred ca a fost ori o chestie de blocaj psihic al meu, ori instinctul a avut ceva de comentat.
Din pacate, am o oarecare reticenta cu privire la entreprenorii care fac angajari :(. Inca.
Mie cel putin, mi-au placut cei doi parteneri cu care am discutat. Am inteles ca deruleaza actiunile de promovare pentru mai multe proiecte rezidentiale, ca se implica si in proiecte de constructii...
Am discutat frumos despre ce asteptari avem unii de la altii si m-a mancat pe mine in fund sa le zic ca as fi dispusa sa imi fac un PFA si sa lucrez part-time, eventual de acasa.
Ce sa fac... am avut si eu o scapare. Ma bantuie de multa vreme ideea asta a freelancing-ului, a pseudo-entreprenoriatului. Nu am apucat sa explorez ideile pe care le am si mi s-a parut ca ar fi un moment bun sa incerc. Surprise-surprise, tipii au fost de acord.
Dupa ce mi-au zis suma de inceput si pe cea pentru full time, a ramas ca vorbim peste cateva zile, in care urma sa ma interesez eu despre ce forma de organizare aleg, etc.
Am luat la telefon contabili, avocati, detinatori de firme si de PFA-uri, in incercarea de a obtine informatii care sa ma ajute sa iau o decizie. Cu cat sunam mai multi, cu atat intram mai adanc in ceata.
Parca nimeni nu stia sa imi spuna cap-coada totul despre fiecare tip de societate, ca sa pot sa imi dau seama care mi se potriveste. Unii ziceau ca SRL-d, ca nu platesti taxe. Intram repede pe net, ma uitam... da, nu platesti acum, dar tot banii aia ii dai peste 4 ani, cand pierzi statutul de debutant si treci la cel de SRL. Plus, anual trebuie sa reinvestesti 50% din profit. Banii nu ii scoti cum vrei tu, ca trebuie sa ai facturi.
PFA. Pana la urma, in pofida tuturor, pare a fi cea mai buna varianta cand vrei sa ai doar 2-3 clienti carora sa le oferi consultanta sau sa le postezi pe Facebook. Da' de unde... cel putin la oferta pe care o aveam eu, din suma pe care o plateau ei pe factura, imi ramaneau mie 1500 de lei. Somajul meu este de aproape 700. Pentru alti 800 de lei merita oare sa ma aventurez pe un teren pe care nu il cunosc si care e plin de capcane?
Cum urma sa ma descurc cu contabilitatea, astfel incat sa nu iau vreo teapa? La SRL-d trebuia sa platesc contabil, la PFA ma descurcam singura. Tot trecand pe la ANAF pentru adeverinta de venit necesara dosarului de somaj, am aflat ca inca mai am de platit 12 lei din veniturile de 200 de lei realizate din biroul de mediere pe care l-am inchis acum 3 ani!
M-am dezumflat complet, ba chiar m-am si speriat destul de tare! Recunosc ca nici acum nu m-as razgandi. Desi ne-am mai vazut o data, am mancat o pizza si am baut o limonada... le-am refuzat oferta. Cred ca a fost ori o chestie de blocaj psihic al meu, ori instinctul a avut ceva de comentat.
Din pacate, am o oarecare reticenta cu privire la entreprenorii care fac angajari :(. Inca.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)