Bottega Verde: elefantul ascuns in cires (I)

Vazusem anuntul pentru Marketing Manager de mai multa vreme, dar nu imi suna bine acest nume in CV, alaturi de celelalte. Intr-o zi, de plictiseala sau poate intr-un moment de disperare, am zis sa aplic.

Ce a urmat ... este o trilogie!

Vreau sa ma asigur ca nu aduc acuzatii nefondate, asa ca prezint faptele ca atare, fara interpretari personale.

1. Anunt pe Best Jobs - Marketing Manager. Trimis CV, stabilit interviu.
2. Ajuns la interviu, pe o strada din randul 3 fata de bulevard, intr-o zona cu blocuri de 4 etaje, intr-o vila.
3. Nu scrie nimic pe nicaieri, nici macar pe sonerie. Sun, se deschide prin interfon.
4. Intru. Nimic. Un parter de vila privata. Nicio receptie, liniste totala desi e ora 10:00 AM, din fericire nu apare niciun mos cu caciula si botosi de casa.
5. Ma uit stanga-dreapta, ma gandesc ca n-o fi o casa de toleranta sau nu ma vinde nimeni la traficanti si incep sa urc pe scari. Nimic nimic in afara de niste usi de dormitor, timp de 2 etaje.
6. Deja ma gandeam serios sa nu mai urc pana la ultimul, cand aud zgomot de spalat de vase. Aha! E cineva!
7. La ultimul etaj o domnisoara spala cafetiera in chiuveta de la baie. Pe hol sunt 2 roll-up-uri cu reclama pentru o firma de celule stem.
8. Ii comunic domnisoarei ca am venit la interviu la Bottega Verde. Imi spune sa cobor. (Unde? A, o fi ceva dupa scara si n-am vazut eu).
9. Cobor.
10. Se deschide usa si intra un domn. Ii spun ce caut acolo si imi zice sa urc de unde am venit. Bravooo!
11. Urc din nou, vine si el si incepe interviul. Foarte interesant, vorbim aceeasi limba, ma incurajeaza sa imi exprim ideile, imi continua propozitiile fiind perfect pe aceeasi lungime de unda, Maaama, ce potrivire!
    Doar ca eu arunc primele 2 idei cele mai putin importante si ma abtin de la a da curs tuturor mingilor pe care le ridica la fileu.
    Ma incurajeaza sa mai zic, dar eu nu pot sa ma exprim asa, aiurea, pana nu cercetez, nu?
    Ma intreaba ce culoare ar trebui sa aiba parchetul din biroul meu, cat fac 37x15 si alte intrebari care imi spun ca tipul "stie psihologie".
12. Se entuziasmeaza la ideea ca a gasit omul potrivit desi multi Marketing Manageri de la Altex si alte companii de renume i-au batut la usa si se bat pe postul asta. Dar el e fericit ca m-a gasit pe mine.
    Bineinteles, tot salariul va fi pe cartea de munca, lucreaza cu graficieni, cu cele mai bune agentii de marketing si PR... La insistentele mele imi spune si cum se numesc agentiile. Eu, in incultura mea, nu am auzit de ele :(.
13. Imi spune cu o romana combinata cu Germana (mai hipstereste decat toti care vorbesc romgleza) ca e foarte fericit si ca abia asteapta sa ne vedem din nou, la urmatorul interviu, unde vom discuta pe baza strategiei de marketing pe care urma sa i-o creionez.
    Doar creionez, in linii mari, dar asaaaa... cu liniile principale, cu actiunile pe urmatoarele 6 luni... nimic complicat, dar creionata cu cate detalii consider eu.
14. Pentru intrebari suplimentare, sa ii scriu pe WhatsApp in weekend, ca imi raspunde.
15. Ca sa am numarul lui, imi da o carte de vizita apartinand firmei de celule stem.
16. Plec cu gandul ca daca in urma verificarilor (pe care nu le facusem, dar urma sa le fac) iese bine, mai discutam.

Ca intr-o telenovela, cand te pui pe sapat, dai de dracu!

Bottega Verde: entreprenorii au nevoie sa stie strategie! (II)

Incepand cu aceasta poveste si verificand teoria cu alte cateva, cred ca entreprenorii fac erori grave de imagine. Apreciez ca atat de multi isi incearca norocul (ceea ce eu nu am curaj sa fac), dar poate pe piata ar trebui sa ne respectam unii pe altii... Zic si eu. Asa, ca intre profesionisti.

1. Incep sa verific informatiile care apar legat de Bottega Verde, sa vad daca sunt la fel cu ce aflasem la interviu.
   
2. Firma este infiintata in anul 2015, cum de altfel imi spusese chiar el. Are un singur angajat. In semnatura lui mai apar alte 2 site-uri. Unul de ceasuri daneze si unul al numelui oficial al societatii, asa cum este ea inregistrata la ANAF. Acesta nu functioneaza.
   
3. Caut comunicatele de lansare plasate de agentia de PR. Cu greu gasesc unul.
   Desi Bottega Verde, din cate intelesesem de la el, este unul din cele mai mari branduri de cosmetica din Italia si urmeaza sa se bata pe piata din Romania cu Yves Rocher, L'Occitane si altele. Isi va deschide si un magazin fizic...
   
4. Ma mai uit o data pe site. Toate sistemele sunt la locul lor si functioneaza. Ma inscrisesem la newsletter, fusesera urmati toti pasii: mailul de confirmare, mailul de reamintire ca m-am uitat la cateva produse dar nu le-am cumparat, etc.
   Totul e la reducere, ceea ce e cam ciudat, dar imi explicase ca prin puterea lui de negociere a reusit sa obtina aceleasi discount-uri pe care le au in Italia.
   Mare om, mare caracter!
   
5. Caut site-ul din Italia.
   
6. Gasesc programul lor de afiliere. Gasesc fix acelasi site, cu aceleasi reduceri in mai multe tari, printre care si Mauritius. Hmmmm...
   
7. Pe LinkedIn aflu ca tipul a fost racheta care a dus pe culmile succesului si La Redoute. 

Nu judec, nu trag concluzii, nu arunc cu pietre. Dar imi vine o idee pe care o pun in aplicare :D.

Bottega Verde: deznodamantul (III)

Pana aici, toate bune si frumoase.

Era momentul ideal sa testez o idee pe care o aveam de ceva vreme. Cum pot sa dau cu flit intr-un mod elegant, la fel de "nevinovat" ca modul in care incearca unii sa te prosteasca pe fata?

1. Cum spuneam, aveam la dispozitie un weekend in care sa pun intrebari suplimentare pe Whatsapp.
2. Nu dau niciun semn peste weekend, nu zic nimic. Luni tocmai compuneam un e-mail, cand ma suna secretara nedumerita ca nu am dat niciun semn si domnul vrea sa stie ce se intampla. Ii spun ca rezolv imediat cu un e-mail.
3. Ii trimit domnului un e-mail in care ii spun ca am studiat problema, am creionat strategia si ne putem vedea sa discutam. Tariful meu de consultanta este de 40 eur/ora, dar avand in vedere ca ne dorim o colaborare pe termen lung, sigur putem sa ne intelegem noi.
4. Eram sigura ca nu voi primi nici cea mai mica urma de raspuns, dupa un asemenea tupeu.
5. Domnul ramane usor nauc, asa ca revine cu un e-mail si imi explica.
   Poate nu imi aduc eu bine aminte, dar noi discutam despre o angajare pe postul de Marketing Manager si nu vede ce legatura are Bottega Verde cu alte societati care ii apar in semnatura.
   El nu a cerut consultanta, ci doar un "un draft cu ideile principale din cadrul strategiei", asa cum o imaginam eu.
   Pentru ca sigur s-a strecurat pe undeva o eroare de comunicare, asteapta sa ii zic pana a doua zi ce decizie iau cu privire la continuarea procesului de recrutare.
6. Ooo, Pasa, cat de darnic esti! Adica eu dau cu mucii-n fasole (teoretic) si tu vrei totusi sa ne vedem cu strategia creionata? Nu-i bai ca m-am luat de tine!
7. Revin si eu cu un e-mail, ca sa doarma domnul linistit la noapte, dupa ce l-am tinut treaz tot weekend-ul nescriindu-i pe WhatsApp.
8. Ii multumesc ca imi explica inca o data ceea ce imi spusese si la interviu si ii spun ca am mai fost la interviuri pentru pozitii similare, dar daca cineva mi-a cerut o strategie, mi-a cerut pentru subiecte ipotetice, nu pentru produsul aflat in discutie. De obicei am declinat invitatiile in care mi s-au solicitat simulari de strategii pentru subiecte pe care nu le cunosc in profunzime.
9. Continui prin a-i spune ca desi nu am o problema cu faptul ca face afiliere, problema e ca nu am incredere in pozitia lui de angajator. (Din cate stiu, site-urile afiliate nu isi prea pot permite sa plateasca salarii intregi pe cartea de munca, sa aloce bugete mari pe campanii, graficieni, primesc bannerele de la sursa, etc).
10. Inchei prin a-i spune ca in cazul in care am sa ma apuc si eu de afiliere, am sa-i solicit sfatul contra cost.
11. De data asta sunt sigura ca am scapat de problema.
12. Vazand ca pe mail nu o scoate la capat cu mine, ma suna sa vorbim!
    Nu, nu e posibil ce se intampla. Am inteles complet gresit, sunt in completa eroare! Nu intelege de unde am asemenea comportamente psihotice (nu s-a exprimat chiar asa), dar in fine.
    
    Si imi spune INCA o data despre ce e vorba. OMG :))
    Nu faci decat sa imi spui inca o data povestea pe care n-am crezut-o nici prima, nici a doua oara.
    Tu esti cel care nu intelege ca eu nu vad de unde imi platesti tot salariul pe cartea de munca, asa cum te lauzi. Nu am incredere in tine si punct.
    
    Din partea mea, poti sa-l iei pe Marketing Managerul de la Altex sau de la Flanco, de unde visezi tu. N-am nicio problema, iar daca sunt in eroare, teapa mea! Se inflama de la un moment la altul si la un moment dat nu mai intelegeam despre ce vorbim. Adica, apreciez ca tragi de mine, dar daca nu te opresti mai repede, deja ma hartuiesti!
13. Printre micile indicii pe care le scapam despre motivele de a nu avea incredere, incep si eu cu primul: mi-ai dat carte de vizita de la o alta firma!
    Raspuns: "Am vreo 5 afaceri! Ce vrei, sa-mi fac carti de vizita pentru fiecare dintre ele???"
14. Oare sa raspund? Parca erai om de marketing bazat!
15. Dupa toaaaate astea, ajunge la concluzie: "Bine, hai vino maine sa discutam!"
16. I-am urat succes si o zi buna. 

No comment, nici macar ca incheiere :)

Rochii Cristallini si interviu cu ... ***tini

Cautau ca tot omul un Performance Marketing Manager. Cu tot tacamul: campanii Adwords, Analytics, Facebook, nimic deosebit. Din CV-ul meu nu reiese ca excelez la asa ceva, pentru ca nici nu este asa. Le-am facut tangential, dar le folosesc in contextul in care urmaresc sau contribui la celelalte actiuni pe care le derulez cap-coada. 

Din acest motiv, domnisoara m-a intrebat pe mail care este experienta mea la acest capitol si i-am raspuns sincer: da, le setez, le analizez, dar prefer partea in care vin cu propuneri pe baza rezultatelor aflate.

Totusi m-au invitat la interviu. Era in aceleasi zile in care derulam actiunea de succes Bottega Verde.

Dau o fuga pana acolo. Foarte frumos sediul, o casa superb amenajata, in buticul targului, dar cu o atmosfera care mi s-a parut apasatoare. Prea multe femei care imi pareau false in atitudine de parca se abtineau si ele sa nu vomite cand se intalneau una cu alta.

Incep sa discut cu doua doamne. Ma intreaba bineinteles ce se intampla cu agentia de turism la care lucram, ca auzisera ceva. O dau scaldata, intreb daca m-au chemat pentru a povesti despre asta sau au alte planuri. 

Imi verifica din nou cunostintele despre Performance Marketing. Le spun ca le-am dat lamuriri si pe e-mail si ca situatia nu s-a schimbat de ieri pana azi. Imi explica faptul ca isi doresc pe cineva cu foarte multa experienta in acest sens. 

Intrebarea mea fireasca a fost: "Si-atunci de ce m-ati mai chemat?"

Li s-a inclestat fondul de ten de pe fata. Il auzeam crapand.

"Pai v-am chemat pentru ca am vrut sa stim ce experienta aveti in Performance Marketing."

"Ati avut dificultati in a intelege ce va explicasem in e-mail? Folosesc aceste instrumente secundar, sunt persoane cu adevarat specializate in acest domeniu. Va explicasem in e-mail. Prin urmare, de ce m-ati chemat?"

La o asemenea obraznicie din partea mea, au raspuns pe masura:

"Pentru ca etapa urmatoare este sa primiti pe e-mail un subiect de test care consta in creionarea unei campanii, ca sa vedem cum ganditi."

AAAA! Zi mai asa! Adica ne batem joc unii de altii!

"Va multumesc pentru oportunitate, dar nu sunt adepta livrarii de idei de campanie pe subiecte pe care nu le cunosc. Mi-e clar ca aveti nevoie sa va adresati clientilor dumneavoastra si pe alte canale, nu doar pe cele online. Va recomand sa abordati reviste de lux. Alte idei nu va pot da."

Ca sa nu ma dezlantui, m-am ridicat linistita si am facut pasi. 

Cu greu m-am stapanit sa nu plang pe drumul de intoarcere, dar odata ajunsa la birou n-am mai rezistat si am bagat o tura zdravana! Doi unul dupa altul ma pusesera pe drum doar ca sa faca fishing.

Cred cu tarie ca trebuie sa gasesc o metoda mai buna de a taxa astfel de situatii, ca sa ne invatam unii pe altii ce inseamna profesionalismul.