JOB-ul JOB-urilor - 2009
Fiind minunat, a durat 3 luni. Dupa primele 3 luni, le-am petrecut pe urmatoarele 5 asteptind sa se desfiinteze si sa se sparga gasca in cele patru zari. De ce a fost minunat? Pentru ca avea tot ce ii trebuie unui JOB minunat. Colegi zapaciti, sefi minunati, activitate placuta, program flexibil, respect, intelegere, cooperare, echipa, petreceri si bineinteles, bani.
Evident ca dupa 3 luni care au trecut ca si 3 zile, frumusetea s-a spart si s-a dus totul de rapa, din motive care nu tineau de noi si cu atat mai putin de mine. A mai trecut inca ceva timp pana am ramas complet pe dinafara si am pierdut fara nicio vina cel mai frumos JOB posibil. Ma intreb daca voi mai intalni vreodata asa ceva si doar de dragul optimismului consider ca este posibil...sper doar sa tina mai mult timp.
Fiind minunat, a durat 3 luni. Dupa primele 3 luni, le-am petrecut pe urmatoarele 5 asteptind sa se desfiinteze si sa se sparga gasca in cele patru zari. De ce a fost minunat? Pentru ca avea tot ce ii trebuie unui JOB minunat. Colegi zapaciti, sefi minunati, activitate placuta, program flexibil, respect, intelegere, cooperare, echipa, petreceri si bineinteles, bani.
Evident ca dupa 3 luni care au trecut ca si 3 zile, frumusetea s-a spart si s-a dus totul de rapa, din motive care nu tineau de noi si cu atat mai putin de mine. A mai trecut inca ceva timp pana am ramas complet pe dinafara si am pierdut fara nicio vina cel mai frumos JOB posibil. Ma intreb daca voi mai intalni vreodata asa ceva si doar de dragul optimismului consider ca este posibil...sper doar sa tina mai mult timp.
JOB-ul de VIS - 2008
Intrand pe poarta DS am crezut ca am ajuns in Rai. Inconjurata de toate VIP-urile de la Pro TV si de alte fetze mondene, urma sa inceapa cariera mea de PR-ist, pe care sincer o visam. Nu-mi aduc aminte sa fi fost ceva care sa nu imi placa. Cu ce as putea incepe? Cu parcul, cu Palatul, cu lacul, cu oamenii sau cu activitatea? Sau poate cu atmosfera de relaxare si cu evenimentele de lux care, fara clisee, erau ca in povesti? Simteam ca am o viata ca in filme.
A fost primul loc de munca in care eram respectata. Nu va imaginati ca sunt gomoasa si ca ma astept la ofrande sau pupaturi ca sa ma simt bine. Nu. Actionarii erau afaceristi cu nume si de o finete extraordinara, perfect contrara parvenitilor de care avusesem parte pana atunci.
Patronii te rugau frumos sa vii sa muncesti sambata, desi era clar ca nu ai de ales si ca nu ai cum sa spui nu. Dar pentru ca se purtau omeneste si cu bun simt, veneai chiar cu placere oricand te chemau. (De ar intelege mai multi sefi chestia asta....)
S-a dovedit repede ca sunt un om de PR de calitate. Nu ma laud singura, consider doar ca remarci de genul "Bai, da tu chiar esti PR, nu scot nimic de la tine", venite din partea jurnalistilor de scandal, inseamna ceva. Ar mai sta dovada si un buchet imens de flori primit de la Antena 1 ca multumire pentru felul in care i-am tratat in timpul unui eveniment. Ma intreb sincer cum or fi ceilalti "PR-i" din moment ce eu nu am facut nimic special dupa parerea mea....
Evenimentele au curs garla si a fost minunat. Timp de sase luni. :(
Odata cu venirea toamnei si a crizei, evenimentele au cam disparut. Ca sa raman in firma, pentru ca eram convinsa ca proiectul se va dezvolta, am ramas pe functie de asistent al Consiliului de Administratie. Eram la curent cu tot ce se intampla si stiam inaintea multora ca firma de fapt e in faliment. Salariile au inceput sa vina cu intarzieri, stresul a inceput sa creasca si mergeam in fiecare zi la serviciu intrebandu-ma daca mai gasesc poarta deschisa....
Au mai trecut asa inca sase luni, timp in care un pic cate un pic visul a murit.
JOB-ul TRICKY - 2007
Un pic cam in camp, in Otopeni, dar profilul companiei imi placea foarte mult. Pacat ca inca de a doua zi, de cand am inceput sa-mi cunosc colegii, am inceput sa am indoieli.
"Vezi pe ce scaun te asezi, ca anul asta au fost schimbate trei persoane de pe postul asta"
"Vezi ca peste o luna e targ, speram sa te mai avem colega si pe urma"
WTF???? unde am nimerit?
M-am imprietenit cu cativa colegi care au gasit locuri nesupravegheate video si telefoane neascultate ca sa ma puna si pe mine in tema cu subiectul.
Doamna sefa mea, Cristina Marian, fizician director de Marketing, nu prea avea idee despre ce inseamna marketing. Avea insa idei despre alte sporturi aducatoare de succes.
Toate bune si frumoase, organizari de targuri si in Romania si in Franta, toate simultan cu proiectul de rebranding al companiei. Colegi de toate varstele si de toate felurile, majoritatea peste 50 de ani, cu state vechi in ale securitatii..... Team-building-uri, petreceri, o atmosfera incarcata si greoaie care pentru mine era OK pentru ca reusisem sa ma imprietenesc cat de cat cu aproape toata lumea. Interesant a fost ca majoritatea colegilor simpatizau cu mine tocmai pentru ca o urau pe Cristina.Dupa vreo sapte luni au inceput sa apara schimbari in organigrama si sa se extinda firma cu un birou in Austria. Atunci a aparut ideea ca a mea "iubita" Cristina avea sa fie relocata si eu eram propusa ca director de marketing in locul ei. Mare gresala. In doua luni eram OUT!
Concluzie:
Daca esti propus spre promovare, s-ar putea sa fie de fapt cea mai politicoasa metoda sa fii dat afara. Asta se aplica probabil doar in situatia in care esti mai destept ca seful tau, care tine cu dintii de scaunul care este chipurile al lui, desi gaurit si carpit.
JOB-ul MAGARESC - 2005
Ejobs, Bestjobs, prietenii mei cu care ma vedeam mai des decat imi vedeam fata in oglinda... Cam 300 de CV-uri trimise pe la diverse anunturi sau pe adresele de mail dictate de o prietena dintr-un catalog. Cred ca am aplicat si la posturi de motostivuitorist. Este foarte posibil, pentru ca a rezultat ca aplicasem la un post de agent de turism, cand am primit un telefon.
La opt seara aveam interviu telefonic cu stimatul Domn Balcescu....maaaaare caracter! A doua zi am completat un formular despre ce e mama, ce e tata, cate averi au, ce am mancat la pranz si unde am fost acum doi ani in concediu si de ce. (exagerarile sunt minime...).
Peste doua saptamani am fost la testul de turism. Trei ore durata maxima.
Acoperind test de geografie mondiala, de cultura generala, de ticketing si traduceri, il termin mai repede.
Peste alte doua saptamani, am interviu cu stimabilul. Ma felicita pentru rezultatele testului si imi povesteste despre un post pe marketing. Stau apoi de vorba cu o donsoara la 30 si ceva de ani, pentru a-mi demonstra cunostintele de limba engleza. Nu mai stiu daca astia au fost toti pasii sau a mai fost ceva....important e ca am trecut si m-am angajat la CMB TRAVEL!!!!
(as fi inteles sa dau atatea teste pentru NASA!)
Concluzie:
Un job in care am invatat multe din proprie initiativa. Lectiile bune au contribuit la cresterea mea profesionala. Un job in care sedintele de cate 9 ore ramaneau mereu inutile.
Un job in care a face marketing insemna a face grafica.
Un job in care a fi om era similar cu a fi animal si a fi sef era similar cu a fi Dumnezeul pe pamant.
Un job in care bunul simt si respectul erau confundate cu nesimtirea si umilinta.
JOB-ul de inceput - 2003
A trcut mult timp pana l-am gasit. Instalasem pe Pentium II un program de fax. Trimiteam CV-uri prin fax in stanga si in dreapta. Mailul nu prea era mijloc de comunicare.
Si uite asa, dupa nu mai stiu cate CV-uri trimise si interviuri ratate, ma intalnesc cu cei de la M.G.!
Postul de grafician. Woooow - tot agentie de publicitate, dar de obiecte promotionale, jobul nu e rau, de inceput.
Fac eu un calcul ca 4 milioane sunt mai bune decat nimic, ca o experienta in timpul facultatii este nepretuita si ca pot sa caut in continuare pana gasesc ceva mai pe gustul meu.
Colega pe care o inlocuiesc este asa de disperata sa plece de acolo ca imi tine chiar ea cursul de Corel de care am nevoie ca sa fac fata Jobului.
- Care este diferenta dintre un bitmap si un obiect vectorial?
- Imaginea vectoriala este aia cu noduri.
- Buuun, stii Corel! Majoritatea nici atat nu au fost in stare sa spuna.
Imi arata ea pe acolo una-alta, repet ce mi-a aratat, da verdictul ca ma pricep si ca o sa invat repede, isi ia geanta si pleaca. Seful ma felicita si de luni ma duc la job.
Luni intru pe usa cu gandul ca nu o sa fac prea multi purici pe acolo. Ma intampina seful cu un discurs pompos despre alaturarea mea echipei lui formata din 3 oameni. Zic mersi ca el si celalalt sef sunt ciprioti si vin rar pe la noi si discutam despre sarcinile mele.
- In principal te ocupi de grafica, faci curat in showroom si ce mai e nevoie pe aici. 4 milioane, fara carte de munca. OK?
(Nu prea e OK, dar ce sa fac?)
- Da, sigur.
- Bravo Moro Mou, hai sa te invat sa faci bonuri de comanda.
- Ce sunt alea?
- Sunt un fel de facturi proforme, le faci ca sa o ajuti pe colega de la vanzari. Si cam intr-o luna ar fi bine sa te apuci si tu de vanzari.
(Sa pic de pe scaun si alta nu! Parca era vorba de grafica si curat in showroom!)
Recapitulez intelegerea si intreb daca bonurile de comanda sunt o sarcina in plus si daca renegociem salariul. Cand aude grecul ca pun asa problema, se face negru la fata si se abtine sa nu tipe. Ma lasa sa fac doar grafica, si abia mai tarziu am facut bonuri de comanda si vanzari, pentru ca am vrut eu.
Jur ca a fost doar o intamplare ca dupa aceasta discutie am vrut sa fiu atenta si sa golesc scrumiera. Noroc ca am oprit la timp focul care incepea sa cuprinda cosul de gunoi....
Am trait un an si doua luni cu gandul ca am sa-mi gasesc altceva. M-am dus in fiecare zi la servici de parca m-as fi dus la taiere. Imi placeau colegii, ne intelegeam bine, dar activitatea si atmosfera creata de patroni nu erau tocmai mediul in care ma simt bine.
Pata pe vanzari s-a extins si s-a inradacinat ideea ca decat sa vand pixuri uscate, verzi in loc de rosii, livrate trei saptamani mai tarziu, mai bine imi bag un deget in ureche si il tin acolo...
PRIMII PASI PE LUNGUL DRUM
1. Ministerul Apararii Nationale, anul II, Departament Internet (2001)
Cu mare chin si un pic de noroc am apucat unul din locurile de practica asigurate de facultate la MApN.
Am ales departamentul Internet, parte pentru ca nu aveam parte de el si nu prea stiam sa il folosesc, parte pentru ca proiectul era destul de interesant. Dupa doua zile a inceput sa imi para rau ca nu am ales altceva si am petrecut perioada de practica mai mult prin alte departamente ca sa scot totusi ceva util de trecut in CV.
2. Ministerul Apararii Nationale, anul III, Departament Relatii Publice (2002)
Aceasta experienta a fost palpitanta, mult mai reusita decat cea precedenta. O saptamana petrecuta cu cel pe care il consider guru al Relatiilor Publice din Romania, ca sa nu mai spun ca MApN este singura institutie publica de la noi care chiar stie ce inseamna PR.
A doua saptamana petrecuta la un curs de PR sustinut de adevaratii guru, United AirForce of America. Acolo sa vezi scoala de PR, nu pitzipoancele de azi care flutura trei suvite blonde, vorbesc agramat si isi dau cu parerea despre cum s-a sinucis Madalina Manole si de ce. Acolo se stie ce inseamna criza, ce inseamna oameni si ce inseamna COMUNICARE. Culmea, la studiul de caz si conferinta de presa simulata pe subiectul unui accident aviatic soldat cu un pilot mort, prestatia mea in calitate de purtator de cuvant a fost foarte apreciata.
La interviurile de astazi nu fac referire la aceasta experienta, pentru ca cei care ma asculta ar fi depasiti, nu sunt multumiti cu astfel de pregatire pentru ca nu o pot folosi. PR-ul nu inseamna comunicare de criza (adevarata, nu 40 de grade vara...), ci insemna 2 scrisori scrise oricum si mult ruj pe buze. N-am!
3. TVR - anul III, Documentarist (2002)
Matusa mea, sa-i dea Dumnezeu sanatate, tinea sub cheie arhivele TVR de zeci de ani. Urma sa se pensioneze teoretic si avea nevoie sa lase mostenire postul cuiva de incredere.... M-a luat si m-a pregatit o vara intreaga ca sa primesc misterele Jobului asa cum se cuvine. Am combinat munca de la TVR cu cea de la TVRM (pentru posteritate: Televiziunea Romania de Maine). Am invatat softul specific si am inmanat casetele pentru ilustrarea reportajelor tuturor celor care aveau nevoie de ele "urgent".
Cel mai important lucru invatat a fost o calitate care nu imi sta in fire si pe care nu am reusit sa mi-o insusesc nici astazi: "FA-TE CA LUCREZI"! Matusa mea avea un mod genial de a-si face utila munca mai mult decat era de fapt.
Eram aproape de a obtine postul dar, ce sa vezi, a doua zi dupa ce un coleg s-a mirat ca a primit prea repede materialele de la mine si a avut proasta inspiratie sa intrebe daca cumva asta depinde de persoana care cauta filmarile, concursul de ocupare a postului s-a suspendat. Asa ca mi-am luat sperantele si visele ca voi avea Job si am plecat acasa...
Lectia a ramas neinvatata: nu las oamenii sa astepte, raspund prompt si nu ii balacaresc pe altii. Nu stiu sa ma fac ca muncesc si nu stiu sa imi pun in valoare munca. Prin urmare, sunt in continuare cam incomoda pentru anumiti sefi. Ghinion!
