Ei da, anul inca nu s-a incheiat, e posibil sa mai apara si alti candidati pentru premiul "Cei mai tampiti oameni care-mi ies in cale".
Ar fi o prostie sa sper ca nu o sa mai am parte de tampiti anul asta, surprizele neplacute curg garla....
Asa ca deocamdata ii incoronez pe cei de la "BURSA ROMANA DE CREANTE" ca fiind cei mai tampiti oameni pe care i-am cunoscut vreodata.
N-am apucat bine sa-mi plang soarta de ex-vanzatoare ca saptamana urmatoare, chiar luni, am trimis niste cv-uri, am fost sunata, am fost la interviu si aveam din nou job. Poti fi mai fericit de atat?
Eram incantata.
Salariul era cam de cacat, dar sediul era aproape de casa si dupa calculele mele urma o perioada frumoasa in care chiar daca eram secretara, lucram alaturi de avocati la desfiintarea firmelor aflate in insolventa. Cum am trait pe proprie piele de doua ori in ultimii doi ani insolvente si desfiintari, credeam ca o sa fie bine.
Si uite asa ma duc la prima zi de job adevarat pe anul asta.
M-am dus de la 9, cum fusesem chemata, imbracata super office pentru ca niste oameni importanti urmau sa calce pragul Bursei in acea zi. Pe la 09.15 vine menajera patroanei sa imi deschida portile Palatului, sa nu mai stau ca proasta in ploaie pe strada ca nu e nimeni la birou. Pe la 10.30 apar ceilalti 3 angajati si pe la 11.00 apare si Madama patroana, denumita de toti "Doamna".
"Doamna" mi-l prezinta cu tam-tam pe Presedintele Bursei, "Domnul"... sotul ei.
Si incepe frecangeala....adu-mi cafea.... pune factura de Romtelecom in dosarul de furnizori, ia sa vedem daca esti in stare..... misca-te mai repede ca de aia ai doua maini...... mai adu-mi cafea...inchide usa, deschide usa....nu te uita ca proasta la factura...etc
Pe la 12.30 deja imi venea sa o las pe nebuna, sa-mi iau geanta si sa plec. Imi zisese menajera ca e cam ciudata si ca manifesta niste simtome pe care nu indraznea sa le califice de niciun fel, asa ca o lasam in pace pe madama.
A intervenit o situatie de stress major, adica sa tehnoredactez o scrisoare pe care o scrisese probabil secretara "Domnului" dupa dictare. Am si eu voie sa pornesc calculatorul pentru prima data si sa scriu scrisoarea.
Cu ocazia asta mi-am adus aminte de dischete...nu le mai folosisem de vreo 7 ani. Cand am vazut "Floppy A" m-a cuprins o melancolie....ce vremuri.....da tanti asta de ce n-o avea un stick? Sau de ce nu pot nici sa printez nici sa trimit mail de pe calculatorul asta? Eh, lasa...e distractiv si cu discheta. Ma vede cu dischetele puse in chilotzelul in care le gasisem si imi atrage atentia disperata sa nu le mai tin asa, ca putem sa folosim chilotzelul, nu facem risipa!
Hopaaaa....calculatorul nu am voie sa il deschid, stick n-avem, chiloteii trebuie refolositi....banii de salariu presupun ca sunt deja o mare pierdere pe care firma nu-si va permite sa o inregistreze. Incep sa imi sune clopoteii prin cap. Bai, toate ca toate, da macar salariul sa am impresia ca o sa-l vad vreodata. Daca nici macar impresia nu o am, ceva e foarte putred!
Putrede erau creierele celor doi boieri ancorati in epoca de aur....
"Domnul" dictase o scrisoare adresata unei "Excelente", pe nume Dl. Irinel si se termina printr-o fraza mareatza de genul " sa aranjam un meeting in office-ul dvs".
Bineinteles ca "Doamna" nu a fost multumita de prostia mea, pe care o mentiona a doua oara in mai putin de 3 ore, si a aranjat scrisoarea ca sa arate "cum trebuie" - caractere de 14, margini mai mari ca mijlocul....saraca nu stia ca daca dai "zoom in" vezi mai bine si nu trebuie sa ai un titlu de 18....
Pe la 14.30 vin majestatile lor invitatii....un avocat si un expert contabil. Maaama, ce onoare! N-am mai vazut asa ceva pana acum. Eram mai bine imbracata decat ei doi la un loc!
Iar cafele, tratatii....dupa ce dau cu matura in urma colegei care facea cafeaua in timp ce un coleg imi canta un cantecel despre "femeia de serviciu care-i cea mai tare-n bloc si toti baietii iau foc", ma asez la birou sa stau cu ochii pe pereti pana se termina intalnirea.
Dupa doua ore ma imbrac, imi iau geana si ma furisez pe usa. Cand ies pe strada, nebuna dupa mine: "unde te duci? Cand avem clienti tu pleci? De tot pleci? Nu, te rog, stai sa vorbim, nu pleca asa, te rog frumos..."
Nu stiu de ce m-am intors si am mai pierdut inca o ora pana s-a terminat intalnirea....urma sa scanez timp de 2 ore niste acte si intelesesem de ce la interviu imi spusese de ore suplimentare (neplatite, bineinteles)..."Doamna" dormea pana la 11 si la 17.00 se apuca de treaba pana noaptea tarziu ca deh, insomniile si statul aproape ii permiteau.
Ma rog...stau de vorba cu ea, ii spun ca totusi plec, mai face niste faze "ciudate" pe care nu le mai onorez cu povestirea si cand ajung acasa primesc un mesaj:
"D'ra Maria, imi pare extrem ca ai plecat atat de intempestiv, pe fondul unor glume nesarate facute de unii angajati ai Bursei. Regretabil este faptul ca in intentia noastra era sa accedeti pe pozitia de sefa de cabinet a presedintelui Bursei Romane de Creante, insa plecarea atat de surprinzatoare a facut inaplicabila ac intentie. Daca va reconsiderati pozitia, va aspteptam joi la 10.00, la sediul Bursei."
M-am imbujorat toata de emotie si de mandrie pentru o asemenea oferta si am fost asa de fericita de 1 decembrie cu gandul la viitoarea mea functie incat azi, cand trebuia sa merg sa intru in posesia ei cu toate onorurile, am dormit bustean pana la 11.
Ff OK !
RăspundețiȘtergere