Tragem linie si adunam

La numaratoare iese cam asa:
- 800 de cv-uri trimise
- 80 vizualizate
- 34 interviuri
- 1 job de 2 saptamani
- 1 job de o zi

Cu alte cuvinte Jobul meu anul asta a fost acela de a cauta un loc de munca.

Mi-am dezvoltat brandul personal pe internet desi nicio oportunitate aparuta pe aceasta cale nu s-a concretizat. Am luat in considerare toate ideile care mi-au trecut prin cap si am facut lucruri pe care nu le-am mai facut niciodata in speranta ca voi obtine ce imi doresc.

Am experimentat mai multe tipuri de CV-uri si am testat tot felul de teorii in timpul interviurilor.

Cu toate astea, inca nu am reusit sa aflu ce se asteapta HR-ul sa auda ca raspuns la intrebari de genul:

-"Care sunt defectele tale?"
(oare chiar cred ca cineva va recunoaste ca nu se intelege bine cu sefii, ca este prost sau ca se scarpina-n nas in timpul sedintelor? As vrea sa pot sa le spun ca imi place sa imi sting tigara pe mocheta....)

Ce este totusi clar si ei nu isi dau seama, este ca defectele sunt categorisite de cei cu care lucrezi. Unii sunt deranjati de ideile bune, altii sunt deranjati daca pui intrebari, altii considera ca defect incapacitatea unui om de a le citi gandurile fara ca ei sa si le exprime.
Oricum ai da-o, inteleg ce incearca ei sa afle dar nu inteleg de ce nu ii duce capul sa reformuleze intrebarea si sa afle ce defecte ai in functie de ce considera organizatia respectiva ca fiind defecte.

-"De ce ai plecat de la ultimele locuri de munca?"
(am dat foc la cladire in prima zi de munca, am furat toti banii, m-am luat la bataie cu seful....si m-au dat afara....)

Chiar daca o persoana a avut anul si jobul, chiar are rost sa intrebi de ce a plecat de la locul de munca pe care l-a avut acum cinci ani??? In cinci ani se schimba foarte multe si motivele pe care le-a avut atunci nu mai sunt demult valabile.
Cand intri intr-o relatie nu cred ca te ajuta sa stii de ce s-a despartit respectivul de prietena pe care a avut-o la gradinita....Nu ii descosi tot trecutul pentru ca oricum va minti.

Din nou, inteleg ce incearca angajatorul sa afle, dar ar fi mult mai corect sa intrebe ce asteptari are un candidat de la un loc de munca, ce il motiveaza, etc. Intr-o discutie deschisa se poate ajunge la un numitor comun. Dar nu, angajatorii au niste intrebari predefinite in cap si nici nu isi dau seama cat de penibili sunt si sunt convinsa ca de fapt multi dintre ei nu sunt in masura sa analizeze personalitatea unui candidat in urma acestor intrebari si in 90% din cazuri presupun ca nu aleg persoana potrivita.


- "Ai de gand sa te mariti si sa faci copii?"

(Pe langa faptul ca este in general o intrebare indiscreta si ne-la-locul ei indiferent cine intreaba asa ceva, din nou este inutila. De unde sa stiu eu ca peste doua luni nu apare dragostea vietii mele si fac o nunta fulger sau raman gravida din gresala?)

In plus, chiar daca as planui asa ceva, sincera sa fiu, as minti si as spune ca nici prin cap nu-mi trece....


- "Ce alegi intre Marketing si PR?"

(Scuze, n-am stiut ca suntem inca la gradinita si nu pot sa am decat o jucarie preferata...)

De multe ori am avut impresia ca sunt considerata paria pentru ca am experienta si in marketing si in PR. Din punctul meu de vedere este un avantaj sa le cunosti pe amandoua. Cu exceptia multinationalelor bine impamantate care au departamente separate, firmele mijlocii si mici ar trebui sa aprecieze un angajat care poate combina marketingul si relatiile publice. Dar nu este asa. De foarte multe ori au tras de mine sa aleg una sau alta. De ce trebuie sa aleg, n-am inteles. Nici ei nu m-au crezut pe cuvant ca ambele domenii imi plac si ca nu pot sa fac o alegere.

- "De ce esti interesata in Managementul de proiect?"

Simplu, am facut marketing, am facut PR, am facut comunicare....a fost frumos dar nu cred ca ma va mai angaja cineva pe marketing cand voi fi in pragul pensiei. Cel putin asta este parerea mea si la acest moment vreau sa ma reprofilez putin si imi este la indemana Project Managementul pentru ca intr-o oarecare masura am facut si asa ceva si am primit feed-back pozitiv. Unii care erau mai destepti chiar mi-au dat un test si m-au calificat la nivel avansat, deci pentru mine este clar ca sunt in stare sa fac asa ceva.


CAPETELE PATRATE DE LA HR

Cum treci de capul patrat de la HR care nu intelege cum poate o persoana sa fie multi-tasking? Ea stie sa deschida si sa inchida o carte de munca, sa faca state de salarii cu un singur click si sa faca prezenta. Foarte putini HR-i au intr-adevar abilitati interumane si sunt si mai putini cei care fac strategii de resurse umane, care propun cursuri de dezvoltare personala, care fac HR in adevaratul sens al cuvantului. Cum am dovedit pana acum, nici macar nu sunt in stare sa puna intrebari relevante, daramite sa inteleaga de ce ar vrea cineva sa incerce un domeniu nou de activitate.

Anul asta am ajuns la concluzia ca nu are sens sa iti bati capul si sa citesti carti despre cum trebuie sa te porti la interviu sau ce raspunsuri sa dai.

Tonele de sfaturi in acest sens sunt inutile; totul depinde de persoana cu care ai interviul.

Poate nu ii place ca esti mai bine imbracat decat ea,
poate nu ii place ca esti Varsator sau Rac sau Leu,
poate nu ii place ca ii raspunzi la intrebari cu alte raspunsuri decat cele standard si nu pricepe ce ii spui,
poate ii este foame si se gandeste la ciorba ei inloc sa fie atenta la ce indrugi tu acolo,
poate are o zi proasta si n-are chef de tine,
poate este atat de frustrata incat daca nu te simte vulnerabil si nu plangi un pic, se simte bine ca ea are painea si cutitul,
poate............cine stie?