De ce se transforma job-ul in inchisoare?

Multi prieteni imi spun ca am avut eu ghinion pe plan profesional, ca am avut eu parte de "shity employers" si ca lucrurile nu sunt peste tot atat de negre cum le stiu eu.
Sincer nu prea am auzit prieteni multumiti intr-adevar de job-ul pe care il au - ba nu e buna atmosfera, ba nu sunt suficienti banii, ba nu le place activitatea...

Ieri am avut o revelatie - mi-am dat seama ca este mai bine sa lucrezi intr-o firma aflata la inceputuri. In primii ani de activitate cred ca patronul este mai increzator si isi doreste o echipa buna, cu o atmosfera frumoasa, in care fiecare are rolul lui bine definit (pentru ca nu se permit salarii mari si multi angajati). Probabil ca nu va face concedieri pentru ca asa i s-a sculat, pentru ca stie cat este de costisitor sa faci alte selectii si angajari, sa mai astepti cateva luni pana se prinde altul ce are de facut,etc

Daca la inceput firma pleaca cu o echipa de 6-7 persoane, cred ca este Raiul pe pamant. Regulile se stabilesc din mers, exista intelegere si flexibilitate. Sau cel putin asa imi imaginez eu - am avut o singura data ocazia sa lucrez intr-o firma proaspat infiintata insa a avut din start mai mult de 50 de angajati si nu se putea constitui o echipa. Plus, investitiile au fost facute atat de haotic si s-a pornit direct pe picior mare pentru ca se dorea a fi o afacere exclusivista. Peste vreo 6 luni, poate si din cauza crizei care a debutat fix in acelasi timp, am inceput sa nu mai primim salariile. Deci nu pot spune ca am avut noroc.

Revelatia de ieri se refera la faptul ca pe masura ce se mareste colectivul apar permanent noi idei, noi personalitati, pretentii, comportamente, conflicte. Daca echipa initiala a avut timp sa se contureze si sa isi creeze un stil, noii veniti trebuie sa se adapteze si sa invete valorile initiale. Dar cand evolutia companiei este foarte rapida, nu mai este timp pentru adaptari si se pierde complet din vedere importanta muncii in echipa si a relatiilor din cadrul ei.

Si pentru ca angajatii nu se mai simt legati, nu se cunosc, nu interactioneaza, ci doar reactioneaza la diversi factori (ambitii, sapaturi, pretentii), se produce o ruptura care inevitabil se reflecta si in rezultatele muncii lor.
In acelasi timp, patronul observa numai rezultatele negative, nu se intreaba niciodata care este motivul pentru care nu exista rezultate (sau il stie dar il ignora) si ia masurile care ii sunt cel mai la indemana si care ii si plac de cele mai multe ori. Incepe sa se transforme in tiran. Este cel mai usor si pentru multi este si distractiv din cate am vazut eu. Si uite asa apar gratiile pe la geamuri - se instaleaza aparat de pus amprenta la venire si la plecare, nu mai ai voie sa intarzii 5 minute dimineata si sa pleci la terminarea programului seara, nu mai ai voie in pauza de masa, nu mai ai voie sa lipsesti cinci minute in timpul programului ca sa iti platesti o factura ... etc.

Totusi nu este numai vina patronului. Am observat ca unele masuri se iau dupa ce acesta este dezamagit de cateva ori si se crede luat de fraier. Spre exemplu, la actualul loc de munca s-a luat masura de a se contoriza orele in care ne invoim si sa fie adunate si scazute la sfarsitul lunii daca s-au adunat prea multe. Observasem de mai multa vreme ca unii colegi se invoiesc cateva ore pe saptamana si ca tocmai atunci sunt cautati de Madame. Ma asteptam sa fie luata aceasta masura. Probabil la fel s-a intamplat si cu venitul si plecatul, de am ajuns sa ne punem amprenta. Cand pisica nu era acasa jucau soarecii pe masa si firma era aproape goala - recunosc cu rusine ca si eu am fost soarece odata.

Revelatia mea a facut pana la urma dreptate ambelor parti - exista cateodata o explicatie pentru tirania patronilor, probabil au devenit asa pentru ca au vrut sa se apere de abuzuri din partea angajatilor care au profitat si nu au avut o limita. Bine, exista mai multe metode prin care sa te impui, cea mai joasa mi se pare aceasta metoda a bagatului pumnului in gura.

Ar fi bine daca efortul s-ar face din ambele parti - angajatii ar putea sa invete sa obtina ce isi doresc intr-o maniera mai sincera, iar patronii ar putea invata sa fie mai flexibili si sa nu uite ca lucreaza cu oameni, nu cu animale.

Poate daca toti am fi oameni si ne-am respecta unii pe altii, ne-am respecta pana la urma si dreptul la libertate si nu ne-am mai construi puscarii in care sa muncim ca sclavii.