In noianul de Job-uri disponibile din care nu mai stii ce sa alegi, am cautat mereu si un loc de munca in strainatate. Lumea considera ca "e simplu domne" sa pleci, totul e sa vrei. "De ce mai stai in Romania? Pleaca!". "Unde sa plec si ce sa fac?". "Nu stiu, vezi tu, da' nu mai sta in cacatu' asta de tara, pleaca!"
Presarate cu tot felul de povesti de succes despre oameni care au plecat de aici si au ajuns mari si tari "pe-afara", aceste sfaturi s-au tinut lant desi nimeni nu a putut sa spuna clar cum se procedeaza. Am trimis o groaza de CV-uri si ca sa vezi, dupa un an de zile, am primit in sfarsit un telefon de la o agentie din Berlin care presteaza servicii de comunicare de la A la Z.
De ce ei m-au invitat sa particip la interviu cand nicio agentie de "PR" de pe la noi nu a considerat relevanta experienta mea, nu stiu. Or fi mai prosti (!???).
In fine, m-am abtinut de la a-mi face prea mari sperante si m-am multumit doar cu o crestere a stimei de sine care disparuse complet in urma incapacitatii profilului meu de a satisface cerintele angajatorilor romani.
Am pregatit cu atentie interviul telefonic pentru postul de Project Manager pentru proiecte internationale de comunicare/PR. Proiecte cu buget imens, derulate in cele 27 tari membre UE si nu numai, deplasari din plin, relocare la Berlin, etc etc.
In acest moment moneda inca se invarte, ramane de vazut pe ce parte va cadea: voi fi chemata la Berlin pentru al doilea interviu?
Daca nu, macar stiu ca port vina de a nu fi avut o experienta internationala.
E cu totul altceva decat sa fii refuzat doar pentru ca asa isi gadila unii orgoliul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu