14 noiembrie 2016

Ce zice doamna?

Navighez cu grija printre zecile de anunturi de angajare. Ca sa nu ajung pana la mama naibii si sa constat ca firma care m-a invitat este mult sub asteptarile mele, verific mai intai site-ul companiei, adresa, eventual caut cativa angajati pe LinkedIn. 

Dupa o astfel de cercetare, am decis ca este potrivit sa aplic pentru un post de Copywriter la Software Business Partners, o companie de software (dupa cum ii spune si numele), situata la 10 minute de mers pe jos fata de casa. 

Din start, asta a insemnat pentru mine un mare mare plus. Am mai numarat ca avantaje domeniul de activitate, presupunand ca voi avea parte de colegi destepti, beneficiile gen reducere la World Class, asigurare la Medlife, o atmosfera placuta de lucru (asa se lauda ei), camera de odihna... Si totusi, apropierea incredbila de casa.

M-am bucurat ca a doua zi dupa ce am primit CV-ul am primit un email de la ei:
"Buna ziua,
Inainte de a organiza un interviu imi poti spune te rog care ar fi asteptarile tale salariale? - pentru a vedea daca exista o compatibilitate intre asteptarile tale si oferta noastra (in ideea de a fi sigura ca merita sa faci efortul de a participa la interviu)."
Ce zice doamna? Ca au salarii asa mici incat ma avertizeaza din start ca nu merita ei efortul de a ma da jos din pat pentru a merge la interviu?
Ca ma indoiesc ca CV-ul meu e chiar atat de impresionant incat nu le-ar ajunge banii sa ma plateasca. Am mai patit faze asemanatoare, dar din partea unor persoane cu care ma cunosteam, care aveau job-uri de juniori.

Nestiind cum sa o scald, am ales calea de mijloc:
"Multumesc pentru modul in care ai pus problema :). Considerand descrierea postului si a beneficiilor pe care le acordati, cat si descrierea companiei, iti pot spune cu certitudine ca merita "efortul" de a participa la interviu. Mi-ar face deosebita placere sa ne cunoastem si sa discutam despre oferta salariala, asa cum o aveti voi prevazuta. Sunt sigura ca vom ajunge la o intelegere in cazul in care veti dori sa colaboram.
Iti doresc o zi buna si astept raspunsul tau,"

Raspuns care ... n-a mai venit. Bine ca nu i-am zis care erau asteptarile. Macar dorm linistita ca nu a facut doamna infarct cand a vazut suma. 

11 noiembrie 2016

2016. Sa fie oare 6 ani de pasi inainte?

Am inceput acest blog in 2010, dupa o concediere colectiva de mare angajament, iar timp de 5 ani jumate m-am bucurat la maxim de job-ul ideal pe care il gasisem cu greu. Dupa aceasta perioada de viata palpitanta (cu sare, piper, bune si rele), ma aflu din nou in postura de a cauta job.

Ma uit la postarile de acum cativa ani si caut sa vad in ce mod se aseamana cu situatia de acum. A trecut deja un an de cand am inceput sa prospectez piata muncii si trebuie sa spun ca vibe-ul este mult mai bun decat in 2010.

Observ cu bucurie urmatoarele imbunatatiri:
- A disparut intrebarea "unde te vezi peste 5 ani?";
- A aparut intrebarea "ce iti doresti sa faci, ce iti place sa faci, cat vrei sa castigi?";
- Se vede o grija pentru confortul angajatului: "unde locuiesti, cum vei ajunge la sediu?";
- Nu m-a mai intrebat nimeni daca am copii sau planuiesc sa fac in viitorul apropiat (sper ca nu e semn ca nu mai am nicio sansa! :));
- Am cunoscut foarte multi antreprenori tineri, cu opinii foarte moderne despre mediul de lucru;
- Doar HR-ii trecuti de 40 de ani ma mai pun sa detaliez povestea vietii de la prima zi de scoala;
- Se pune foarte mult accentul pe soft skills si pe ceea ce pot oferi companiei ca experienta profesionala si ca membru al echipei.

Ce cred eu ca poate fi imbunatatit:
- Apreciez spiritul antreprenorial si ii admir pe cei care il au. Insa, ca oameni de afaceri, i-as sfatui sa vada candidatii ca pe niste parteneri de afaceri. Din pacate, am sesizat ca exista o predispozitie spre a obtine consultanta gratis :(;
- Cred ca ne aflam intr-o perioada de "criza a varstei in HR" - avem pe de-o parte piesele mai vechi si depasite de vremurile in care traim, iar pe de alta parte avem tineretul care inca nu stapaneste prea bine tehnica unui interviu si identificarea competentelor.
- Banuiesc ca multe anunturi sunt fake. Am identificat si verificat in mai multe feluri ca multe dintre companiile care anunta ca fac angajari strang de fapt baze de date sau isi promoveaza pur si simplu serviciile.
- Ca sa nu iti pierzi timpul si sperantele aiurea, trebuie sa faci o verificare foarte atenta a companiei la care aplici sau la care vei merge la interviu.

Recunosc ca am mari emotii in ceea ce priveste urmatorul pas din cariera. Odata ce am vazut ce inseamna un job bun (nu perfect, bineinteles, dar bun), orice ar urma va fi comparat cu aceasta experienta.
Ca dupa un divort, ma gandesc. Si mai ales dupa o casnicie/ colaborare de 5 ani si ceva ... (???)

De ce se transforma job-ul in inchisoare?


Multi prieteni imi spun ca am avut eu ghinion pe plan profesional, ca am avut eu parte de "shity employers" si ca lucrurile nu sunt peste tot atat de negre cum le stiu eu.
Sincer nu prea am auzit prieteni multumiti intr-adevar de job-ul pe care il au - ba nu e buna atmosfera, ba nu sunt suficienti banii, ba nu le place activitatea...

Ieri am avut o revelatie - mi-am dat seama ca este mai bine sa lucrezi intr-o firma aflata la inceputuri. In primii ani de activitate cred ca patronul este mai increzator si isi doreste o echipa buna, cu o atmosfera frumoasa, in care fiecare are rolul lui bine definit (pentru ca nu se permit salarii mari si multi angajati). Probabil ca nu va face concedieri pentru ca asa i s-a sculat, pentru ca stie cat este de costisitor sa faci alte selectii si angajari, sa mai astepti cateva luni pana se prinde altul ce are de facut,etc

Daca la inceput firma pleaca cu o echipa de 6-7 persoane, cred ca este Raiul pe pamant. Regulile se stabilesc din mers, exista intelegere si flexibilitate. Sau cel putin asa imi imaginez eu - am avut o singura data ocazia sa lucrez intr-o firma proaspat infiintata insa a avut din start mai mult de 50 de angajati si nu se putea constitui o echipa. Plus, investitiile au fost facute atat de haotic si s-a pornit direct pe picior mare pentru ca se dorea a fi o afacere exclusivista. Peste vreo 6 luni, poate si din cauza crizei care a debutat fix in acelasi timp, am inceput sa nu mai primim salariile. Deci nu pot spune ca am avut noroc.

Revelatia de ieri se refera la faptul ca pe masura ce se mareste colectivul apar permanent noi idei, noi personalitati, pretentii, comportamente, conflicte. Daca echipa initiala a avut timp sa se contureze si sa isi creeze un stil, noii veniti trebuie sa se adapteze si sa invete valorile initiale. Dar cand evolutia companiei este foarte rapida, nu mai este timp pentru adaptari si se pierde complet din vedere importanta muncii in echipa si a relatiilor din cadrul ei.

Si pentru ca angajatii nu se mai simt legati, nu se cunosc, nu interactioneaza, ci doar reactioneaza la diversi factori (ambitii, sapaturi, pretentii), se produce o ruptura care inevitabil se reflecta si in rezultatele muncii lor.
In acelasi timp, patronul observa numai rezultatele negative, nu se intreaba niciodata care este motivul pentru care nu exista rezultate (sau il stie dar il ignora) si ia masurile care ii sunt cel mai la indemana si care ii si plac de cele mai multe ori. Incepe sa se transforme in tiran. Este cel mai usor si pentru multi este si distractiv din cate am vazut eu. Si uite asa apar gratiile pe la geamuri - se instaleaza aparat de pus amprenta la venire si la plecare, nu mai ai voie sa intarzii 5 minute dimineata si sa pleci la terminarea programului seara, nu mai ai voie in pauza de masa, nu mai ai voie sa lipsesti cinci minute in timpul programului ca sa iti platesti o factura ... etc.

Totusi nu este numai vina patronului. Am observat ca unele masuri se iau dupa ce acesta este dezamagit de cateva ori si se crede luat de fraier. Spre exemplu, la actualul loc de munca s-a luat masura de a se contoriza orele in care ne invoim si sa fie adunate si scazute la sfarsitul lunii daca s-au adunat prea multe. Observasem de mai multa vreme ca unii colegi se invoiesc cateva ore pe saptamana si ca tocmai atunci sunt cautati de Madame. Ma asteptam sa fie luata aceasta masura. Probabil la fel s-a intamplat si cu venitul si plecatul, de am ajuns sa ne punem amprenta. Cand pisica nu era acasa jucau soarecii pe masa si firma era aproape goala - recunosc cu rusine ca si eu am fost soarece odata.

Revelatia mea a facut pana la urma dreptate ambelor parti - exista cateodata o explicatie pentru tirania patronilor, probabil au devenit asa pentru ca au vrut sa se apere de abuzuri din partea angajatilor care au profitat si nu au avut o limita. Bine, exista mai multe metode prin care sa te impui, cea mai joasa mi se pare aceasta metoda a bagatului pumnului in gura.

Ar fi bine daca efortul s-ar face din ambele parti - angajatii ar putea sa invete sa obtina ce isi doresc intr-o maniera mai sincera, iar patronii ar putea invata sa fie mai flexibili si sa nu uite ca lucreaza cu oameni, nu cu animale.

Poate daca toti am fi oameni si ne-am respecta unii pe altii, ne-am respecta pana la urma si dreptul la libertate si nu ne-am mai construi puscarii in care sa muncim ca sclavii.

13 octombrie 2016

De tine cred ca imi pare rau, British Council! :(

Am incercat sa ma apropii de aceasta institutie in timpul studentiei. Cumva nu imi placea prea mult atmosfera de acolo, de cate ori am incercat sa merg. Prea serioasa, prea monotona, prea apasatoare.

Cand insa am inceput sa vad job-uri pe la ei, am mai aplicat de cateva ori de-a lungul anilor de cautari, dar nu am avut onoarea de a ne cunoaste.

Spre bucuria mea, de data asta am fost chemata la interviu, pentru postul de Marketing Manager.
Am simtit din start ca este o tinta cam inalta. Am eu incredere in mine, dar aveam nevoie si de o gramada de noroc pentru aceasta situatie.

M-am dus inarmata cu toate trucurile pe care le stiu. Am facut inclusiv exercitii de respiratie, ca sa scap de emotii!

Interviul a fost OK, nu am nimic de comentat. 3 persoane stateau in fata mea: actualul Marketing Manager si 2 Product Manageri cu care urma sa lucrez. Dintre acestia, un singur domn era englez. Interviul a decurs bineinteles in engleza, pe care am sesizat ca am incurcat-o de 2 ori, din cauza emotiilor.

Fiecare dintre ei mi-a pus mai multe intrebari. Aveau toti cateva pagini pe care isi notau aproape dupa dictare raspunsurile mele. Am acoperit astfel multe situatii mai mult sau mai putin ipotetice: cum ma descurc cu persoanele dificile, cum procedez intr-o situatie cand altii au agende ascunse, cand altii au pareri diferite de ale mele... Intrebari scpecifice despre actiunile de marketing, setari, strategie...

Singura intrebare aberanta a fost: "Care este obiectivul unui Marketing Manager?"
Am fost atat de surprinsa incat am crezut ca nu inteleg eu bine. "Obiectivul generic al unui Marketing Manager este acela de a creste awareness-ul business-ului si de a ajuta la cresterea vanzarilor. Doreati sa intrebati care ar fi obiectivul pe care l-as seta specific pentru dumneavoastra?"
"Nu. Care este obiectivul unui Marketing Manager?"

Ah, OK. Nu-i bai. Mai intreaba omul... poate cineva la un moment dat a stat si a facut sotronul pe asfalt si a sustinut la vreun proces ca si-a indeplinit obiectivul.

Am repetat raspunsul. A repetat intrebarea.
Domne, nu ne intelegem. Noroc ca doamna Manager a inteles un pic situatia si i-a schimbat firul, aducand-o mai aproape de realitate.
"Da, in prima faza ma concentrez sa indeplinesc obiectivele pe care voi deja le aveti stabilite (in cazul in care le aveti), apoi, dupa cateva luni in care cunosc mai bine organizatia, voi putea sa va propun unele noi".

All in all, eu am plecat multumita de acolo. Numarand cateva momente in care n-am fost sigura pe mine si nu am stiut cati utilizatori de Facebook sunt in Romania (?!), am zis totusi ca au fost multe momente in care au avut reactii apreciative.

Din pacate, asa cum ma asteptam, raspunsul a fost negativ.

04 octombrie 2016

As vrea sa ma reprofilez, dar nu excelez in Excel.

Printr-o cunostinta am ajuns la interviu la un cuplu foarte simpatic, serios si elegant, care detine o firma de transport agregate pentru autostrazi, plus se dezvolta acum pe piata transporturilor de marfuri.

E o diferenta enorma cand te duci prin recomandare. Multi stiu, doar asa se duc. Norocul lor! :)

Mult mai relaxat, mult mai OK, experienta mea era pe marketing, ei ar fi bagat si aceasta bucatica in postul care acoperea de asemenea job de raportare si de logistica. Am scapat porumbelul si am spus ca de obicei acestea sunt 3 meserii diferite, pe care le fac 3 oameni diferiti. Insa, cum sunt foarte intelegatoare de fel si ei erau foarte deschisi in a-si oferi suportul pentru ca o persoana sa poata face cat 3... am zis ca as incerca.

Sincer, mai mult ma ingrozea faptul ca aveau sediul in Pipera. De cand cu lucrarile de la metroul din DT, numai daca lucrez in curtea scolii din capatul strazii pot sa ajung in 20 de minute. In Pipera sar de o ora jumatate.

Deja imi faceam probleme cum as face sa ii refuz, dupa ce tocmai ii refuzasem si pe cei de la Next Door. Greu e cu despartirea de un job misto dupa 5 ani. Eu cel putin eram foarte debusolata in zilele respective.

Anyway, au avut ei placerea de a ma refuza, pe motiv ca au gasit pe cineva caruia ii este mai usor sa lucreze cu Excel-ul si este pasionat de cifre. Adevarul e ca ... am rasuflat usurata! :D

To Door or to Next Door?

From door to door sau pe romaneste, din usa-n usa, am ajuns si la Next Door. O oaresce companie OK, cu sediul in Piata Natiunile Unite. Cautau un Marketing Manager si ne-am placut din prima.

Mie cel putin, mi-au placut cei doi parteneri cu care am discutat. Am inteles ca deruleaza actiunile de promovare pentru mai multe proiecte rezidentiale, ca se implica si in proiecte de constructii...
Am discutat frumos despre ce asteptari avem unii de la altii si m-a mancat pe mine in fund sa le zic ca as fi dispusa sa imi fac un PFA si sa lucrez part-time, eventual de acasa.

Ce sa fac... am avut si eu o scapare. Ma bantuie de multa vreme ideea asta a freelancing-ului, a pseudo-entreprenoriatului. Nu am apucat sa explorez ideile pe care le am si mi s-a parut ca ar fi un moment bun sa incerc. Surprise-surprise, tipii au fost de acord.

Dupa ce mi-au zis suma de inceput si pe cea pentru full time, a ramas ca vorbim peste cateva zile, in care urma sa ma interesez eu despre ce forma de organizare aleg, etc.
Am luat la telefon contabili, avocati, detinatori de firme si de PFA-uri, in incercarea de a obtine informatii care sa ma ajute sa iau o decizie. Cu cat sunam mai multi, cu atat intram mai adanc in ceata.

Parca nimeni nu stia sa imi spuna cap-coada totul despre fiecare tip de societate, ca sa pot sa imi dau seama care mi se potriveste. Unii ziceau ca SRL-d, ca nu platesti taxe. Intram repede pe net, ma uitam... da, nu platesti acum, dar tot banii aia ii dai peste 4 ani, cand pierzi statutul de debutant si treci la cel de SRL. Plus, anual trebuie sa reinvestesti 50% din profit. Banii nu ii scoti cum vrei tu, ca trebuie sa ai facturi.

PFA. Pana la urma, in pofida tuturor, pare a fi cea mai buna varianta cand vrei sa ai doar 2-3 clienti carora sa le oferi consultanta sau sa le postezi pe Facebook. Da' de unde... cel putin la oferta pe care o aveam eu, din suma pe care o plateau ei pe factura, imi ramaneau mie 1500 de lei. Somajul meu este de aproape 700. Pentru alti 800 de lei merita oare sa ma aventurez pe un teren pe care nu il cunosc si care e plin de capcane?

Cum urma sa ma descurc cu contabilitatea, astfel incat sa nu iau vreo teapa? La SRL-d trebuia sa platesc contabil, la PFA ma descurcam singura. Tot trecand pe la ANAF pentru adeverinta de venit necesara dosarului de somaj, am aflat ca inca mai am de platit 12 lei din veniturile de 200 de lei realizate din biroul de mediere pe care l-am inchis acum 3 ani!

M-am dezumflat complet, ba chiar m-am si speriat destul de tare! Recunosc ca nici acum nu m-as razgandi. Desi ne-am mai vazut o data, am mancat o pizza si am baut o limonada... le-am refuzat oferta. Cred ca a fost ori o chestie de blocaj psihic al meu, ori instinctul a avut ceva de comentat.

Din pacate, am o oarecare reticenta cu privire la entreprenorii care fac angajari :(. Inca.

28 septembrie 2016

Cand fu Tica, nu fu Tache!

In 2015, dupa ce DNA a lansat bomba catre agentia de turism la care lucram, am deschis repede ochii si am inceput sa alergam ca besmeticii pe la interviuri. Am atuncat la oha un CV la Paralela 45, unde s-au dat repede niste telefoane si am fost primita cu bratele deschise.

Postul nu era unul pentru care aveam calificarea necesara, dar aveam alte atuuri. Prin urmare, am ajuns si la al doilea interviu, care insa nu s-a concretizat pentru ca ... asa-i in tenis.
La un moment dat am mai fost chemata si pentru postul de Marketing Manager dar m-am razgandit si nu am mai ajuns.

Hai ca poate a treia oara e cu noroc! A mai aparut o oportunitate, care era numa' buna. Ma linistea si ma motiva gandul ca voi reintregi echipa cu 2 dintre cele mai dragi foste colege.
Toate bune si frumoase, iar m-am "inteles" cu domnul Burcea, care inca nu intelege exact ce mermeleste departamentul lui de Marketing, mai ales pe online. Se pare ca nimeni nu a reusit sa ii explice.

Desi auzisem de o suma si de niste responsabilitati, dumnealui mi-a vorbit despre altceva. Am plecat usor nauca... Am restabilit impreuna cu persoana care alegea de fapt noul coleg ca va relua tratativele si-mi va sustine cauza. Care era si a lui, printre altele.

Numai ca acesta era in concediu, dupa care era Burcea in concediu, dupa care a dat faliment Mareea, dupa care colegul si-a dat demisia, dupa care au venit colegi din echipa de la Mareea.

Dupa care ... nu fu tus la Gaurica!

26 septembrie 2016

Temperfield sau cum sa-ti pierzi timpul cand ploua

Incep sa am un respect tot mai mare pentru meseria pe care o practic. Sau tot mai putin. Depinde de caz.

E minunat sa fii tu ala care face din rahat bici si face ca o companie mica si amarata sa para ca si cand ar putea reprezenta continuarea drumului tau profesional. In acelasi timp, cand stii ca minti facand asta ... e mai complicat. Probabil atunci cand o faci, esti indoctrinat si speri cu ochii inchisi ca spui adevarul.

Si uite asa ma pun eu pe drum din DT in Bd Expozitiei pe o ploaie de zile mari... Cu spaima ca de acolo urma sa ajung si in Dristor, la serviciu, in timp util cat sa nu ma prinda sefa. Eram "relaxata", nu-i bai. N-am intarziat mai mult de 45 de minute in pasaj la Lujerului... noroc ca persoana de contact era si ea blocata in acelasi pasaj si ne-am dat intalnire "cand om ajunge".

In fine, asta e mai putin important. Firma are un sediu OK. Are un birou intr-o cladire micuta de birouri, totul este nou si vesel colorat. Seful are o priveliste frumoasa inspre Casa Presei si Herastrau. Mai exista o incapere in care lucreaza toti angajatii si probabil inca o sala.

Cativa angajati, nu multi, destul de liniste, toti aveau un cat de cat zambet pe fata.
Intrebari peste intrebari: cum faceam aia, cum track-uiam ailalta, cum trimiteam, cum setam, cum cum cum?

Aaaa, stai ca imi pica fisa... si tu vrei sa inveti din mers si sa furi niste idei.
La dracu, iar am batut o carca de drum pe banii mei si pe timpul meu ca sa inspir un entreprenor pe gratis? Nici nu ma mai intereseaza scarba care mi se citeste pe fata cand realizez ca asa stau lucrurile.
Stiu doar ca ei o citesc repede si au invariabil comportamentul tiganului care e cu mana in buzunarul tau si jura ca ti se pare!
Mi-a confirmat banuielile cand mi-a descris urmatorii pasi si procesului:
- cand voi pleca de la intalnire imi va trimite un sms cu un produs si un termen limita. Respectand acel termen limita, va trebui sa il sun si sa ii explic ce am inteles si ce stiu despre acel produs. Fiind vorba de un post de Marketing Product Manager si produsele fiind din domeniul IT, mi s-a parut OK.
- daca trec de aceasta proba si ma aflu printre "cei alesi", voi fi printre fericitii care vor primi o provocare:
"Celor de pe lista scurta le lansam o provocare - aceea de a creat pe baza unui brief o strategie de marketing si comunicare pentru unul din produsele noastre cu dorinta de a atinge anumite obiective pe o anumita perioada de timp. Apreciez sa trimiteti un scurt REPLY cu Accept provocarea ca sa stiu ca sunteti in continuare interesati sa colaboram.
Obiectivul acestei initiative este sa ne cunoastem si mai bine, in plus ne va fi mai usor sa facem o departajare."
Domnul Temperfield sigur vine dintr-o corporatie unde apesi pe tasta 1 ca sa primesti un sms, 2 ca sa suni tu pentru al doilea interviu, 3 ca sa primesti provocarea, 4 ca sa iti dai ideile gratis si 5 ca sa ramai cu buza umflata.

Am multumit cat de politicos am putut pentru intalnirea care nu mi s-a parut ok si am plecat cat de repede am putut. Pana sa ajung la masina am primit sms-ul!
Cum ma grabeam sa ajung la job-ul care inca imi platea salariul... nu am apucat sa ma uit la sms, atat era de aglomerat si ploua ca dracu.

Asa ca dupa o ora am reusit sa citesc sms-ul. Era vorba despre un produs despre care ar fi trebuit sa ma documentez putin pe Google si termenul era de o ora jumatate. Amice, esti idiot? Doar ti-am spus cand am plecat ce urmeaza sa fac in urmatoarea ora! Ti-am zis ca voi fi la volan si va trebui sa ajung la mama naibii!
Cam ce chef am mai avut sa ma dau peste cap ca sa particip la joaca asta de copil smecher?

Am raspuns frumos la sms zicand ca deja a cam expirat timpul limita, pe care dupa cum stia l-am petrecut in trafic si ca doresc sa ma scot din cursa.
Drept pentru care, dupa cum vedeti mai sus, am primit totusi mailul care ma invita sa particip la partea a 3-a a interviului!!! Adica, desi am refuzat sa particip la partea 2, eram buna sa dau totusi niste idei, nu? 
Acceptam provocarea, primeam brief-ul, faceam tot posibilul sa impresionez, daca tot nu am raspuns la sms si apoi... tasta 5, nu?

Drept pentru care am zis ca asa cum multi nu stiu sa mai dea un raspuns dupa un interviu, pot si eu sa nu ii raspund la mail. O fi gresit omul... in niciun caz nu avea intentii rele! :)))
Lasand gluma la o parte... am primit si ultimul mail, in care ma anunta cu parere de rau ca nu sunt pe lista scurta, ca e batalia prea mare pentru postul lor de marketing :)).

Prietene, ma retrasesem eu! Te apreciez insa ca ai sarit in extrema ailalta fata de cei care nu revin cu un raspuns. Ai revenit cu 2!

Cum sa ma semnez, de vreme ce el se semnase cu "Calin si echipa fantastica"?

10 august 2016

Dezbraca-te ... imbraca-te!

Ca te GFK!

Wooow, ma GFK? Suuuper! De cand vroiam sa ma GFK cu ei!

Si ma duc, si ma duc, la Pipera sub nuc... Si vorbesc... si zambesc ... si ma tutuiesc. Si e bine si frumos, si cea mai mare grija a lor este stiinta mea de a face prezentari in Power Point! Stati oameni buni linistiti, ca am facut chestii mai complicate de atat!

Si vorbesc si zambesc asa de bine ca dupa 3 saptamani ma suna sa-mi spuna cu aplomb ca am trecut in etapa urmatoare.

Si ma bucur ... si astept (imbracata) ... sa aiba loc si interviul 2.
Dupa alte 2-3 saptamani primesc si mailul mult ne-asteptat: s-a blocat postul, revenim cu drag cand se deblocheaza!

:( S-a blocat?
Clothes off!
Ooooof!

26 iulie 2016

RCS & RDS - ar fi fost o revansa buna!

Am incercat de vreo 3 ori sa fiu client fidel RCS&RDS dar de fiecare data au esuat lamentabil.
Casieriile lor sunt singurele care imi mai aduc aminte de oroarea cu care ma duceam la institutiile statului lui vremuri. Toate tantiile au devenit mai simpatice intre timp. Cele de la RCS&RDS, nu!

Asa ca am zis eu ca ar fi bine sa le mai iau niste bani, dupa ce le-am tot dat aiurea. Eh, glumesc.
Aveau un post bun, de purtat vorba intre manageri de produs si IT. Si mama ce mi-a placut asta la ultimul job! Sa ai cativa manageri care se bat pe campanii si trebuie sa tii pasul cu toti, yummmyyy.

Am pus pe masa toate experientele pe care le-am avut pe acest segment. Din cele trei persoane doar un domn parea ca ma asculta. Celelalte doua doamne erau una plictisita, una se juca pe telefon. Ca trezite din somn mai aruncau cate o intrebare ca sa nu ma simt eu prea prost.

Din nou am spus povestea vorbei si am sucit aproape totul pe toate partile.
A ramas ca primesc un raspuns.
Cum nici factura de telefon n-o prea primeam, cum ar fi fost sa primesc un raspuns?